Faianţă pe pereţi, un ecran acoperit de material verde şi o masă de metal pe care ei aşază de obicei seringile şi feşile de bumbac. Aceasta a fost cabina unde am votat azi-dimineaţă pentru a alege un delegat în Adunarea Municipală a Puterii Poporului. Situată într-un cabinet medical, ce a fost transformat în secţie de votare în această duminică pentru rezidenţii din împrejurimi. “Dintru început” ştiam şi nu m-am gîndit la nimic altceva decît să rămăn singură cu buletinul de vot, lîngă chiuveta în care ei spală instrumentele de spital. “Dintru început” pentru că ţara mea este într-o “comă” de indiferenţă şi apatie, şi are nevoie de o resuscitare profundă, aproape o defibrilare, astfel încît cetăţenii să aibă putere reală de decizie. De 36 de ani, de la crearea sistemului electoral curent, el nu ne-a convins, nici măcar o singură dată, că reprezintă poporul împotriva puterii, ne-am obişnuit în schimb cu contratriul.
Aşă că în mirosul de formaldehidă şi conturul unei tărgi mi-am anulat votul. După ani de abţinere, am decis să particip de data asta într-o alegere ce nu va schimba absolut nimic. Niciunul dintre delegaţii ratificaţi în sondaje nu ar putea influenţa nici cele mai presante probleme ale realităţii noastre. Nici noi nu ştim cum se gîndesc ei la uriaşele noastre probleme zilnice, pentru că legea electorală le permite să facă publice doar biografia şi fotografia. Aşă că astăzi, în cartier, am fost invitaţi să alegem între două chipuri, între două nume, între două cvuri… Din acest motiv mai mulţi vecini şi prieteni, ştiind futilitatea ştampilării unui buletin, au decis să se abţină. Dar eu voiam să îmi satisfac curiozitatea, să experimentez din nou inutilitatea unei hîrtii care nu decide nimic, nu schimbă nimic, nimic nu se mişcă.
La început am scris litera “D”. Enormă, ca un strigăt fără voce, am scris acea iniţială a unui concept lung-căutat: “democraţie”. Şi am făcut-o înăuntrul unei clinici, metaforic adecvată cu gestul meu de anulare, cu intervenţia urgentă pe care membrii Puterii Poporului o cer în această ţară. O operaţie adîncă, o extirpare extensivă a obedienţei din Adunarea Naţională, un electroşoc al libertăţii pentru a opri parlamentarii de la a aproba şi aplauda unanim tot timpul. Vom avea nevoie de o resurecţie, de o renaştere ca societate şi să începem să ne purtăm ca o societate. (traducere de Miruna Spătaru)
Generaţia Y 