Juanes și Piața

Un loc gri, din beton și marmura, care îi face pe oameni să se simtă mici și nesemnificativi. Trec pe langă Piața Revoluției zi de zi în drumul meu spre casă și nu pot stăvili sentimentul de mândrie în fața unei arhitecturi speciale din perioada fascistă. Am fost odată acolo cu un banner alb cu galben și am strigat din răsputeri “Libertate” în fața unui așa-zis altar făcut pentru Papa. Nu sunt catolică, dar nu aș rata pentru nimic în lume momentul să mai militez pentru ceva în Piața Revoluției.

Se pare că pe 20 septembrie, Juanes va încerca să dea o notă umană Pieții ținând un concert unde lumea nu se va duce doar să stea drepți. Nu am văzut niciodată un cuplu, sau o familie cubaneză să stea acolo, fără să fie chemată, doar ca să se amuze sau să discute despre ceva. Un spațiu fără lacrimi, predestinat să adune mulțimea de oameni, pentru că liderul să poată ține discursuri de pe scena înaltă de câțiva metri, şi să aștepte să îi răspundem “Vom cuceri!”, “Către zid!” sau „Viva!”

Eu cred că Juanes ar trebui să vină să cânte. Dacă tema concertului său este pacea, ar fi bine ca el să știe această insulă nu este lipsită de agresivitate dar nici nu știe să acționeze împreună. Va cânta în fața unui popor care a fost împărțit, clasificat după culoarea politică și obișnuit să se confrunte cu oricine gândește diferit. Este vorba de o populație care nu a mai auzit de ani de zile o discuție despre bunăstare și care cunoaște pedeapsa care se aplică în cazul celor care îndrăznesc să spună criticile. Avem nevoie de vocea lui , dar doar dacă vine să cânte pentru toată lumea, fără să facă vreo diferență între oameni.

Ne-ar plăcea ca melodiile lui să fie acompaniate de ritmul lui Willy Chirino, trompeta lui Arturo Sandoval, ritmul Albitei Rodriguezsau de sunetul senzual de saxofon al lui Paquito D’Rivera… dar nici unuia dintre aceștia nu îi este permis să fie acolo. Juanes se va bucura de privilegiul de a fi străin, ceea ce înseamnă pe această insulă că valorează mai mult decât orice nativ. Tot ceea ce va spune între melodii, dacă va spune ceva, va fi interpretat drept sprijin pentru un sistem care se retrage, ca și o acoladă a unui grup în putere.

Nu a fost o decizie fără subînțeles aceea de a alege Piața Revoluției pentru concert iar el nu va fi capabil să zdruncine în vreun fel greutatea politică a acestui loc. Dar dacă trebuie să fie așa, dacă nu există nici un loc în cartierele sărace, la ieșirile din oraș, în Central Havanei care stă să se prabușească, dacă nu îi este permis să se lase absorbit de San Miguel sau Marianao sau măcar să folosească Stadionul Latino American, atunci măcar lăsați-l să cânte sub statuia lui Marti, având în față imaginea lui Che Guevara, dar măcar să fie lăsat să cânte pentru toată lumea. (traducere de Ana Maria Rusu)

*Mă întreb dacă se va întampla același lucru ca în cazul ultimelor două concerte ale lui Pedro Luis Ferrer, unde nu au lasat să intre câțiva bloggeri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s