Sfârşit de partidă

Ne aflăm în mijlocul unui festival de teatru, iar asta ne ajută să evităm programul plictisitor de la televizor, cât şi alte opţiuni recreative limitate, toate convertibile în pesos de-a lungul nopţilor în Havană. Ghidaţi de comedie şi de dramă, încercăm să ne distragem atenţia de la problemele de zi cu zi, de frustrările şi îndoielile create de actul absurd în care trăim. Dar în aceste încăperi întunecate nu reuşim deseori eschiva, cu toate că, uneori, găsim noi posibilităţi de a ne reinterpreta şi îmbogăţi realitatea.

Sâmbătă, un mic teatru local, Agnos, situat la colţul străzilor Ayestaran şi 20 Mai, a lansat piesa lui Samul Beckett „Sfârşit de partidă”. Am ajuns mai devreme pentru a găsi locuri libere pe băncile rustice din lemn. Credeţi-mă, fără o pernă, mai mult de două ore nu poţi rezista pe băncile vechi din lemn. Ce-i drept, penultima noapte a fost una în care fiecare a uitat de crampe şi de gâtul anchilozat. Şi asta nu datorită  amuzamentului sau bunei dispoziţii, ci din cauza acelui chin care te ţine suspendat, acelei anxietăţi umane care te paralizează şi îţi distrage atenţia de la orice altă nevoie.

Un bărbat între două vârste, orb şi pe moarte, întreţine o relaţie abuzivă cu propriul servitor, forţându-l pe acesta să fie obedient dorinţelor lui prin permanent control,  nărav menţinut sau şantaj. Într-un scaun cu rotile, pacientul capricios vrea să controleze tot, iar pentru a realiza acest lucru, foloseşte complet abilităţile supusului său. Într-o dependenţă bolnăvicioasă şi inapt să perceapă şi alte perspective ale vieţii, legătura strânsă dintre Clov şi maestrul său Hamm pare că amână pentru totdeauna ziua independenţei acestui servitor. Printr-un geam mizer el vede afară marea, simbol a orice continuă să rămână interzis şi inaccesibil experienţei.

Ne-am întors acasă târziu, complet învinşi de aprehensiunile pe care ni le-a provocat drama. Pereţii pictaţi în negru mult prea rezistenţi, strigătele despotului  şi atenţia pe care îţi cerea să i-o oferi păreau că ni se adresează nouă, cu atât de multă grosolănie familiară, „puterea de negrăit a relaţiilor de putere, misterul şi ritualul mustrărilor, şantajurilor, pedepselor, graţierilor, manipulărilor…”. (traducere de Robert Sabotici)

Relatări de Carlos Celdran, director al teatrului Agnos,  în note despre piesa „Sfârşit de partidă”, interpretată de Pancho Garcia, Woldo Franco, Jose Luis Hidalgo, Veronica Diaz.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s