Fantomele

După incidentul de vinerea trecută, am decis să scot la lumină o serie de poze cu cei care m-au privit şi m-au hărţuit.

Relaţia mea cu filmele a depins întotdeauna, atunci când le urmăream, de locul meu din spatele sălii unde avea ocazia să aud sunetul vechiului proiector. Asta până când am început să joc în propriul film, un fel de thriller cu rmăritori şi urmăriţi, unde depinde numai de mine să scap şi să mă ascund. Motivul acestei schimbări de perspectivă, din spectator în actor, a fost reprezentat de chiar acest blog, prezent în acest larg spaţiu – atât de puţin atins de celuloid – care este Internetul. Acum doi ani m-am decis să scriu conţinutul de jurnal al zilelor trăite de mine aici, ca o replică la adresa comediilor roz prezente în publicaţiile oficiale. Aşa am ajuns ca, din consumator de filme, eu însămi să devin subiectul unui film.

Îmi rezerv multe îndoieli cu privire la momentul în care cortina va  trasă, spectacolul se va fi terminat, iar eu voi continua să mai fiu în viaţă. Lungmetrajul ce are loc aici în Cuba de zeci de ani se pare că nu are de gând să se termine, să arate genericul de final şi ecranul să devină, în sfârşit, negru. Oricum, spectatorii par a nu mai fi interesaţi de  interminabilul diafilm prezentat de cei autorizaţi să facă astfel de proiecţii.  De fapt, ei sunt din ce în ce mai mult atraşi de perspectivele celor care aleg să creeze un blog, adică o pagină albă unde sunt înregistrate întrebările, frustrările şi bucuriile cetăţenilor.

Crezându-mă un Kubrick sau un Tarantino, am început să public mărturii despre creaturile care ne privesc şi ne torturează. Fiinţe din umbră care, asemeni vampirilor, se hrănesc cu orice doză de fericire umană pe care o găsesc, semânând printre noi ură şi teroare prin violenţă, ameninţări şi şantaj.  Indivizi antrenaţi să constrângă, ce nu-şi pot anticipa deloc schimbarea de postură din vânători în vânat, figuri înregistrate bine pe camerele de luat vederi, pe telefoanele mobile sau pe retina diverşilor cetăşeni. Obişnuiţi cu strânsul dovezilor, adunate în dosare şi în diverse cutii, păstrate în diverse birouri,  în prezent ei sunt surprinşi să constate că tocmai noi facem acum un întreg inventar al gesturilor, figurilor, abuzurilor comise. (traducere de Robert Sabotici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s