Ultimul obiect de venerare

Acum câţiva ani, a fost proclamată “Revoluţia Energiei”. Media oficială a anunţat distribuţia imediată a maşinilor de gătit pe bază de presiune care, în ciuda cererii de electricitate, vor reduce consumul naţional de petrol. Industria de stat a început să producă garniturile speciale din cauciuc necesare capacelor care, până atunci, fuseseră produse exclusiv de producători privaţi şi vândute la negru în pieţe, cu preţuri abuzive.

Cu precizia meticuloasă a intervenţiei armate, zeci de camioane au umplut străzile împărţind noul echipament. “Cumpără acum, plăteşte mai târziu” părea a fi sloganul, care nu a reuşit să îi aducă la tăcere pe scepticii care se întrebau cum anume vom putea obţine, fără mari dificultăţi, mâncarea destinată noii tehnologii. Oricum, erau nişte vremuri de speranţă generalizată care, la fel ca şi dragostea, părea că îşi va face intrarea prin stomac.

Dar totul s-a petrecut exact ca şi cu proiectele anterioare. La început, distribuţia s-a derulat normal dar, în numai câteva luni, recipientele păreau a nu mai putea intra în fiecare casă şi nici să mai poată fi distribuite peste tot. În unele zone, unde au reuşit să vândă şi să epuizeze gazul natural lichefiat, programul de distribuţie a fost sistat, în timp ce curentul electric era deseori întrerupt în cele mai inoportune momente. Pe de altă parte, un alt aspect a intervenit, pe care nici cei mai vehemenţi entuziaşti nu l-au putut intui; pur şi simplu, existau oameni care nu îşi puteau permite achiziţionarea acestor aparate electrocasnice. Chiar şi astăzi puteţi vedea liste întregi de datornici, publicate în aceleaşi pieţe în care aceste aparate erau scoase la vânzare.

Aceste obiecte, care reprezentau cea mai nouă metodă de venerare a guvernului paternalist, nu mai sunt vândute, iar acelaşi lucru pot spune că s-a întâmplat şi cu garniturile de cauciuc. Astăzi, odată în plus, acestea sunt găsite pe stradă în rândul diverşilor vânzători artizani, care le oferă la orice preţuri doresc să le vândă.

Mi-am recăpătat abilitatea de a merge pe ambele picioare şi am abandonat astfel cârja, permiţându-mi să revin la viaţa obişnuită pe care o aveam. Mulţumirile mele se îndreaptă către toţi cei care şi-au arătat solidaritatea şi mângâirea, oferindu-mi astfel cel mai bun medicament posibil, prietenia. Aici şi aici sunt linkuri care vă vor duce către câteva dintre detaliile cu privire la evenimentul de vineri, 6 noiembrie. (traducere de Robert Sabotici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s