Funeralii

Din când în când, aici, se simte mirosul de înmormântare. La ştiri, imaginile de la înmormântări au devenit un loc comun, aproape lunar: un cântec de goarnă cerând liniştea, douăzeci şi unu de focuri de armă în semn de salut, soldaţi mărşăluind, lacrimi şi cuvinte de despărţire. Construiesc noi mausolee şi le restaurează pe cele deja existente. Pe lângă toate acestea, planează sentimentul obsedant al comemorilor şi aniversărilor oricărui eveniment considerat semnificativ, cântând elogii către ceea ce momentan ocupă locul pieţei de evenimente obligatorii. Grija senilă faţă de menţinerea amintirilor a luat locul neobositei creativităţi a celor tineri.

Populaţia Cubei a îmbătrânit, în parte datorită gradului scăzut al natalităţii, dar şi gradului ridicat al emigrării în rândul tinerilor şi al randamentului scăzut al speranţei de viaţă. Dar ofilirea este mai degrabă resimţită la nivelul celor care continuă încă să deţină frâiele puterii. Probabil din acest motiv, studiile întreprinse înclină să definească sistemul nostru de guvernământ drept unul gerontocratic. Definiţia poate părea nepotrivită în momentul în care am arunca o privire asupra mediei de vârstă a deputaţilor din interiorul Adunării Naţionale, însă vom observa imediat contrariul dacă vom lua în calcul faptul că s-au desfăşurat zeci de ani de când a avut loc ultima reînnoire în rândul personalului din interiorul Comitetului Central al Partidului Comunist. Acolo putem găsi un număr semnificativ de membri aflaţi încă sub vârsta de şaizeci de ani, însă marea parte a puterii este concentrată în mâinile unor septuagenari ori octogenari.

În loc să accelereze progresul, aceşti veterani adoră să privească înapoi la vechile realizări şi oprelişti şi cer aprecieri pentru orice realizare măruntă. În timp ce se pregătesc pentru ceea ce cu siguranţă va fi cea mai spectaculoasă înmormântare din Cuba, sau pentru ceea ce unii numesc “soluţia biologică”, saga îndoliată care umple ecranele televizoarelor seamănă mai degrabă cu o repetiţie de îmbrăcat. Zgomotul artileriei de ceremonii nu îi lasă pe venerabili să audă bătăile în uşă ale noii generaţii, venind acum ca un vârtej al demolării a tot ceea ce înseamnă trecut. Grăbindu-se în moarte, mireasma florilor uscate roieşte în jurul întregii noastre conştiinţe.(traducere de Robert Sabotici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s