Dieta uşoară

Între astfel de istorisiri trăieşte Adolfo Fernández Saínz, care a împlinit ieri 61 de ani, ultimii şase petrecându-i încarcerat în închisoarea Canaleta, începând cu “Primăvara neagră” din 2003.

În acea după-amiază i s-ar fi extras ultimul canin care-i mai rămăsese. Şi-a petrecut zile bune cu această problemă, ajutat de un alt deţinut care era priceput în a scoate dinţi şi masele. Colecţia dinţilor extraşi fusese pusă sub pernă şi acolo avea să rămână până în momentul când îi va arunca, cu smalţul lor îngălbenit, pe fereastra de la celulă.

Dacă totul mergea conform planului, săptămâna următoare i-ar fi arătat doctorului gingia netedă. I-ar fi spus că toţi dinţii au căzut de la sine, cum i s-a întâmplat personajului din filmul Papillon, pe care l-a văzut când era copil. În acel film deţinutul a fost victima scorbutului, dar el nu, el renunţase la dantura pentru a beneficia de o dietă uşoară oferită deţinuţilor care nu puteau mesteca. Alimente precum banana sau cartofii duci depăşeau cu mult savoarea mâncării fade servite celorlalţi, aşa că devenea o problemă de supravieţuire faptul de a te lipsi de acele elemente inutile care împrejmuiau limba.

Înainte de a merge pe mâna lui Cojo (Şchiopului), care îşi pregătise “instrumentele” precum un licenţiat în stomatologie, şi-a privit pentru ultima dată caninul în conserva lustruită care-i servea drept oglindă. Nu avea de ce să-i pară rău, era mâncat de carii, strâmb în partea dreaptă şi distrus de nicotină. Acel mic obstacol care se ivea din gura lui nu mai trebuia să stea în calea hranei şi a corpului său nevoiaş. Aşa că i-a aplicat câteva lovituri şi s-a îndreptat înspre locul în care câţiva deţinuţi aşteptau pentru o extracţie. Pe saltea, o bucată dintr-o lingură şi o bară mică de metal luau locul daltei şi ciocanului care slăbeau dintele, şi o improvizaţie a unui cleşte, alcătuit din două bucăţi de sârmă, înlăturau nervul. Plata pentru improvizaţia chirurgicală era de aproape douăzeci ţigări,  economisite pe parcursul zilelor când nu fumase.

După aceea, a adormit cu o senzaţie de zvâcnire în locul lipsă acoperit odată de canin, dar era fericit că făcea parte din frăţia celor care nu aveau dinţi. Şi alţii în paturile lor încercau să-şi controleze durerea, în timp ce visau toată noaptea la o tavă de aluminiu cu piure moale din belşug. (traducere de Cristina Stoian)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s