Anemia argumentelor

Pe 10 decembrie o mulţime a atacat femei care aveau în mâini doar gladiole. Pumni ridicaţi – instigaţi de poliţişti îmbrăcaţi în civili – înconjurau acele mame, soţii şi fiice a celor închişi începând cu Primăvara Neagră din 2003. Câţiva dintre atacanţi au învăţat scenariul din mers şi amestecau sloganuri politice actuale cu uzatele sloganuri cu o vechime de aproape trei decenii. Era o trupă de şoc cu permisiunea de a insulta şi lovi, în serviciul celor cărora ar fi trebuit  de fapt să menţină ordinea şi să protejeze toţi cetăţenii. La ştirile de vineri, un ziarist a ajuns să spună că cei care mustraseră Femeile în Alb reprezentau “mulţimea înfuriată”, dar pe ecran nu apărea niciun indiciu al spontaneităţii sau convingerii reale. Păreau doar fanatici înspăimântaţi, foarte înspăimântaţi.

Îmi e ruşine să o spun, dar în ţara mea demonii intoleranţei petrecuseră în ziua Drepturilor Omului. Au fost solicitaţi de cei care şi-au pierdut capacitatea de a ne convinge cu un argument sau cu o idee nouă şi corectă.  Nu mai au nici măcar o ideologie, iar de aici nu le rămâne decât să administreze frâiele fricii, să apeleze la “exemplarele” acte de repudiere pentru a opri neconformitatea crescândă. Cu toate acestea, pe chipurile celor convocaţi la linşajul social se putea observa cum îndoială alterna cu furia, exaltarea şi teama de a se şti observaţi şi evaluaţi. Pe cât de dureros poate fi, este totuşi uşor să prevezi că poate într-o zi o mulţime la fel de nongânditoare şi oarbă poate direcţiona furia împotriva  celor care azi îi instiga pe unii cubanezi împotriva altora.

În lipsă de deschideri, de mai multă mâncare în farfurie, de schimburi structurale sau mult dorite relaxări, guvernul lui Raúl Castro pare să fi optat pentru pedeapsă ca formulă de menţinere. Nu oferă rezultate palpabile ale gestiunii sale, însă face să sune ruginitele intrumente ale coerciţiei şi vechile tehnici ale pedepsei. În ultimele luni nici măcar nu mai face promisiuni deşarte, nici nu mai anunţă planuri cu date imprecise. Mai degrabă a strâns cureaua şi asta nu într-un gest de austeritate sau economisire, ci pentru a se folosi de această masură aşa cum fac părinţii autoritari pe seama copiilor lor.(traducere de Cristina Stoian)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s