Nebunii şi viclenii

Nebunii sunt pradă uşoară pentru cei vicleni, care îi iau peste picior pe la colţurile străzilor pentru a le agrava delirul. Am avut unul pe blocul meu, ce petrecea ore întregi cu cele două bărci de hărtie ale sale, pe care le punea la întrecere într-o regată neobişnuită ce nu ducea nicăieri. Mama sa îl ţinea calm cu Benadryl şi Diazepam; orice numai să nu-l trimită la spitalul de nebuni, cunoscut sub numele de Mazorra, acesta fiind de fapt spitalul de psihiatrie din Havana.

În memoria acestei doamne erau încă proaspete imaginile a ceea ce a fost clinica mentală de pe strada Boyeros, cu teroarea sa acumulată şi penuria materialelor. Pacienţii pe jumătate dezbrăcaţi, pereţii pătaţi cu excremente umane şi lipsa supraveghierii asigurau condiţiile pentru cele mai cumplite atrocităţi. Fotografiile au fost publicate în revistele îndepărtatului an 1959. Apoi, au venit reportajele televiziunii: cearşafuri curate, terapie profesională şi chiar şi panouri politice au schimbat faţa a ceea ce era un dezastru. Cu excepţia că, aşa cum am spus, nebunii sunt pradă uşoară pentru cei vicleni.

Începând cu anii ’90, odată cu venirea Perioadei Speciale, devierea resurselor nu a arătat nici un pic de milă pentru Mazorra. Locuitorii de pe străzile apropiate erau bine aprovizionaţi, prin intermediul pieţei negre, cu pături, mâncare, haine, prosoape şi medicamente provenite de la spital. Cei internaţi acolo credeau că asta ţine de suferinţa lor zilnică –precum în filmul Gaslight –cu becurile lipsint în majoritatea camerelor. Tot ce era vital a fost furat şi nimeni nu a remarcat ferestrele sparte, toaletele înfundate, paturile rupte. De data aceasta nici un jurnalist nu era autorizat să descrie suferinţa.

Presa oficială nu a putut ascunde totuşi moartea a 26 de pacienţi –unii spun că numărul real se apropie de 40 –din cauza hipotermiei şi a bolilor asociate cu neglijenţa. Au părăsit această lume într-o zi rece de ianuarie, îngrămădiţi unul peste celălalt, fără puterea de a evita acest sfârşit. În ceea ce-i priveşte pe cei vicleni, şi-au construit case din dividendele furtului crezând că nimeni nu va descoperi vreodată delapidarea comisă. Astăzi, responsabilii din spital sunt investigaţi în mijlocul unei desfăşurări de forţe a poliţiei pentru a ţine la distanţă curioşii. Nu a apărut nici o poză până acum, dar sunt torturată de ideea că, aceşti pacienţi se asemănă foarte mult, în neputinţa lor, cu cei din fotografiile din trecut. (traducere de George Matu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s