El Corralito*

În fiecare seară, în barul unui hotel de lux, un om de afaceri european trece pe la fiecare masă, având o cerere neobişnuită. Se aproprie de oaspeţi şi îi roagă, ca atunci când le vine nota să-l lase pe el să plătească cu voucherele colorate pe care le are în buzunar. În schimb, ei trebuie să-i dea suma corespunzătoare în pesos, pe care îi poate schimba apoi în dolari sau Euro, pe care îi poate duce departe, în afar ţării. Acest om este o victimă a „Corralito”-ului financiar ce împiedică mulţi investitori străini să-şi scoată câştigurile din ţară. Pentru a nu fi complet deznădăjduiţi, autorităţile cubaneze le permit să consume lungimea şi lăţimea Insulei plătind cu bucăţi de hârtie lipsite de orice valoare reală.

Astăzi, drama fondurilor îngheţate loveşte mulţi oameni de afaceri care, după promulgarea Legii Investiţiilor Străine din 1995, erau gata să investească în economia noastră. Ei s-au bucurat de privilegiul de a deţine o companie, lucru complet interzis celor dintre noi care s-au născut aici. Ei au devenit o nouă clasă profesională într-o ţară în care Ofensiva Revoluţionară din 1968 a confiscat până şi scaunele băieţilor ce lustruiau pantofi. Profiturile uriaşe pe care reuşeau să le extragă i-au transformat în ţinte foarte atractive pentru escroci, propietarii de case de închiriat şi membrii Securităţii. Mulţi dintre ei erau văzuţi în cele mai scumpe restaurante, comandând mâncăruri apetisante, şi fiind acompaniaţi de femei foarte tinere. Alţii, minoritatea, dădeau cadouri suplimentare angajaţilor, pentru a-i compensa pentru salariile lor mici în pesos cubanezi plătite de Stat, Stat prin intermediul căruia firmele străine îşi angajau forţa de muncă.

Aceşti reprezentanţi ai „partidului cercetaşilor corporatişti” erau pregătiţi să piardă ceva capital cu condiţia ca ei să fie –începând de acum –stabiliţi într-un loc care va arăta într-o zi ca o plăcintă tăiată în felii. Totuşi, cei de pe Insulă care au semnat contracte şi au băut cu ei şampania de după o înţelegere, i-au considerat doar un rău necesar şi provizoriu, o diversiune ce va fi eradicată de îndată ce se va fi terminat Perioada Specială*. După toate garanţiile promise acum câteva luni, au învăţat, în timp ce auzeau repetatul „nu putem să vă plătim”,  că visteriile sunt goale. Brusc, aceşti oameni de afaceri au început să simtă impotenţa şi ţipătul –pe jumătate blocat în gât –cu care, noi cubanezii, suntem împovăraţi în fiecare zi. Şi totuşi, ei sunt mult mai puţin neprotejaţi decât noi, împotriva nelegiurilor Statului; un paşaport dintr-un alt loc le permite să se urce într-un avion şi să uite totul. (traducere de George Matu)

Notele traducătorului:

*El Corralito a fost numele dat îngheţării conturilor bancare şi mai ales a depozitelor în dolari americani, de către Guvernul Argentinei, între decembrie 2001 şi decembrie 2002, când ţara era într-o criză financiară. Cuvântul vine de la cuvântul „corral” care înseamnă acelaşi lucru în spaniolă şi engleză, şi anume „ţarc”.

*Perioada Specială din Cuba a fost o perioadă extinsă de criză economică, ce a început în 1991, după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Anularea înţelegerilor comerciale dintre Cuba şi URSS ce asigurau aprovizionarea cu majoritatea produselor petroliere a dus la o criză energetică, ce a afectat industria, transporturile, agricutura, şi chiar regimul alimentar al populaţiei cubaneze.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s