Naţiunea şi Naţiunea

A trecut multă vreme de când identitatea noastră era legată de o singură Insulă. A fi născut şi crescut pe acest teritoriu alungit nu mai reprezintă principalul criteriu pentru a-i purta naţionalitatea. Suntem oameni împrăştiaţi pe cinci continente, ca şi cum am fi fost pulverizaţi pe tabloul mapamondului de mâna întâmplătoare a necesităţiilor economice şi a lipsei de libertate.

Ştiu cum e. Ştiu cât de greu este să mergi la Consulatul Cubanez din orice ţară şi să fii rugat să semnezi pentru a susţine eliberarea celor cinci agenţi ai Ministerului de Interne – prizonieri în Statele Unite – în timp ce pe tine nici măcar nu te întreabă dacă pot face ceva pentru a te ajuta. Am ascultat plânsetele unui tânăr la o ambasadă din Europa în timp ce un funcţionar îi repeta faptul că nu se poate întoarce în ţara sa pentru că a depăşit cele unsprezece luni în care i-a fost permis să fie plecat. Am fost martoră şi de pe partea cealaltă, la refuzul primit de mulţi dintre cei de aici care aplică pentru Cartea Albă* , necesară pentru a te urca la bordul unui avion şi a părăsi această insulă. Restricţiile de călătorie au devenit o rutină iar unii au ajuns să creadă că aşa şi trebuie să fie, pentru că a cunoaşte alte locuri este o mândrie pe care ei ne-o oferă, un perogativ cu care ne răsplătesc.

Acel număr mic de oameni care decid cine poate părăsi şi cine poate intra în acest arhipelag au ales participanţii Conferinţei Naţiune şi Emigrare, care începe azi în Palatul Convenţiilor. Am citit punctele de dezbatere ale conferinţei de două zile şi nu cred că ele reflectă grijile şi cererile majorităţii emigranţilor cubanezi. Îmi sare în ochi faptul că subiectele nu includ  o solicitare de a pune capăt confiscărilor asupra propietăţilor celor care se mută într-o altă ţară, nici nu menţionează necesitatea de a reacorda dreptul de vot expatriaţilor. În agenda de discuţii, nici măcar nu găsesc un anunţ al eliminării restricţiilor pe care atât de mulţi dintre participanţii la conferinţă le întâmpină pentru a se întoarce şi restabili în propria ţară.

Nici măcar proporţia de cubanezi ce trăiesc pe această Insulă, în toate nuanţele şi pluralitatea noastră,  nu este reprezentată la această conferinţă, ci mai degrabă poartă sigiliul oficial şi rigiditatea organizatorilor. Ambele grupuri –cei dinăuntru şi cei din afară – sunt limitate şi controlate pentru a evita transformarea conferinţei „Naţiune şi Emigrare” într-o recitare a atrocităţilor migratorii pe care le suferim cu toţii. Mai mult decât plângeri şi critici, ceea ce autorităţile care au organizat întâlnirea vor să audă în acea sală imensă –în care de obicei au loc întâlnirile Parlamentului – este sunetul tumultos al aplauzelor. (traducere de George Matu)

Nota traducătorului:

* Cartea Albă- este ceea ce cubanezii numesc permisul scris al regimului de a călătorii în afară, o „viză de ieşire”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s