Informaţie în afara legii

Veştile se răspândesc, şoaptele devin note oficiale şi reportaje de ziar – câteva săptămâni mai târziu – despre ceea ce întreaga ţară ştie deja. Am trecut de la informaţie cu raţia la o veritabilă va urma ce merge în paralel cu cenzura din media oficială. Glasnostul nostru nu este condus din birouri şi ministere, dar a ajuns în telefoanele mobile, camere digitale şi memorie portabilă. Aceeaşi piaţă neagră ce ne aprovizionează cu lapte praf sau detergent ne oferă acum conexiuni ilegale la internet şi programe de televiziune care ajung la sateliţi prohibiţi aici.

Aşa am aflat despre întâmplările din Venezuela de săptămâna trecută. Propriul meu telefon mobil a fost pe punctul de a ceda de la atâtea mesaje care îmi spuneau despre protestele studenţile şi închiderea câtorva posturi de televiziune. Am trimis copii ale acestor ştiri fiecărei persoane din agenda mea, într-o reţea care mimează transmiterea virală: informaţia s-a răspândit către multe persoane care l-a rândul lor i-au infectat pe alţii. Nu există nicio modalitate prin care să opreşti o astfel de formă de transmitere a ştirilor, deoarece nu foloseşte o structură fixă, ci se pliază pe fiecare circumstanţă în parte. Este antihegemonică, cu toate că acest cuvânt capătă o altă conotaţie în cazul Cubei, unde hegemonia a aparţinut ziarului Gramma, emisiunii de TV Masa Rotundă şi DOR*.

Ştiam despre morţile din clinicile psihiatrice cu multe zile înainte de anunţul oficial şi am auzit despre soarta celor care au fost destituiţi** în Martie 2009 prin “radio bemba” – literal, “reţeaua de bârfe din Cuba” – şi într-o zi vom şti că sfârşitul a venit, până ca ei să autorizeze presa să raporteze asta. Fluxul informaţiilor a crescut, fără să se supună deciziei de a informa a unui guvern, această dezvoltare tehnologică permiţându-ne să trecem peste titlurile triumfaliste şi ştirile golite de conţinut. Suntem mult mai puţin dependenţi de stilul ideologic al ştirilor de la TV. Cunosc sute de persoane care nu s-au mai uitat peste canalele televiziunii naţionale de luni de zile. Privesc doar televiziuni interzise.

Display-ul telefoanelor Nokia şi Motorola, suprafaţa lucioasă a CD-urilor sau stick-urile subţiri subţiază dezinformarea noastră. De partea cealaltă a valului de omisiuni intenţionate şi a ştirilor false – servite zeci de ani – a apărut o posibilitate, necunoscută şi nouă, ce ne sperie dar ne şi atrage. (traducere de Andrei Vlăducu)

*Departamentul Orientării Revoluţionare a Comitetului Central al Partidului Comunist Cubanez trasează politica informaţiei în fiecare ziar din ţară. (traducere de Andrei Vlăducu)

Nota traducătorului:

În Martie 2009 vice-preşedintele Carlos Lage şi Ministrul de Externe Felipe Perez Roque, au fost destituiţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s