Două Monede şi cele patru pieţe

Are 8 ani şi este extrem de confuz. În dimineaţa asta mama lui i-a pus 25 de centavos în mână, spunându-i “Poftim 5 pesos”. El s-a uitat la suprafaţa strălucitoare cu scutul Republici pe o parte şi cu turnul subţire al oraşului Trinidad pe celălalt. Născut într-o ţară schizofrenică din punct de vedere economic, nu este încă obişnuit să schimbe din Pesos-ul Cubanez în echivalentul convertibil. La şcoală învăţătoarea nu i-a spus niciodată despre această problemă, dar ca să o facă i-ar trebui un întreg curs sau poate un întreg semestru. Nici acasă nu i s-a explicat prea mult, ca şi cum adulţii ar crede că este normal să amestece două tipuri de monede în buzunare.

În Cuba sunt patru tipuri de pieţe şi două tipuri de bani cu care să plăteşti. În fiecare dimineaţă gospodinele îşi fac planurile în ce moendă să cumpere ceea ce au nevoie. Este o operaţie aritmetică care durează câteva secunde, la 50 de ani după implementarea dolarizării şi a substitutului-fantomă, peso-ul convertibil. Schimbul se face constant fiind vânzători care acceptă ambele monedele, cele simbolice cu care ne sunt plătite salariile şi celelalte care au o valoare de 24 de ori mai mare. Pentru un ananas putem plăti până la 10 pesos în monedă naţională – salariul pe o zi de muncă – sau 50 de centavos în moneda care se numeşte “chavitos”. Unii turişti nu sunt la curent cu acest sitem complex şi ajung să cumpere fructele cu 10 pesos convertibili. În acea zi, vânzătorul va închide standul rapid ducându-se bucuros acasă pentru greşeala clientului.

Generaţia fiului meu nu înţelege cum este să trăieşti cu o singură monedă. Cred că au o zonă specială a creierului care, la un moment dat, începe să accepte absurdul acestei situaţii, în conexiunile neurale obligate să admită inacceptabilul. Reuşesc să convertească monedele cu uşurinţa unuia care a învăţat două limbi de mic copil reuşind să le combine fără greutate. Cu excepţia că a învăţa câteva limbi întotdeauna este de folos, dar această dualitate financiare nu este. Una dintre monede este plată şi cenuşie, ca centavosul naţional, iar cealaltă – care este interzisă unei mari părţi a populaţiei – pare plină de culori şi semne de identitate, în stilul bancnotelor de 20 de peso convertibili. (traducere de Andrei Vlăducu)

Nota traducătorului:

Pe scurt, Cuba are două monede. Moneda Nacional (moneda naţională cubaneză – peso) este moneda în care sunt plătite salariile şi în care sunt vândute unele bunuri. Pesoul convertibil (CUC) este moneda folosită pentru turişti cu care aceştia îşi schimbă dolarii, euro sau alte monede. Multe bunuri sunt vândute, chiar şi cubanezilor, doar în CUCs. Un CUCs valorează 24 de pesos cubanezi. După Revoluţie, posesia de dolari americani a fost scoasă în afara legii până în 1993, când a fost din nou permisă. CUCs a înlocuit dolarul în 2004. Denumirea populară a CUSs-ului, „chavitos”, vine de la prescurtarea numelui lui Hugo Chavez.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s