Îngerii Păzitori

Văd poliţişti peste tot. Nu ştiu dacă s-au fixat pe retina mea sau dacă în ultimele luni au crescut ca număr într-un mod alarmant. Merg în camionete Mercedes, stând în grupuri de câte trei la colţuri şi arătându-şi caschetele în diferite locuri ale oraşului. În timp ce sute de camere de supraveghere ne privesc de sus, cei în uniformă fac controale periodice oprind lumea la întâmplare pe stradă. Apar din neant şi dispar atunci când avem mai multă nevoie de ei. Capabili să detecteze un sac de ciment transportat fără să aibă actele în regulă, rar reuşesc să pătrundă în timpul nopţii în cartierele în care numărul crimelor creşte de la o zi la alta. Mai sunt cei în haine impecabile, acei “îngeri păzitori” prezenţi pe toate străzile, centrele culturale şi locurile de întâlnire. Nu mai sunt aşa de uşor de identificat deoarece şi-au schimbat puloverele de mătase, tricourile în carouri şi tunsorile militare cu haine moderne, purtând mărgele colorate la gât şi lăsându-şi lenjeria intimă la vedere peste talia pantalonilor. Telefoane sport, ochelari de soare, sandale din piele, dar tot par că nu aparţin acelor locuri cu expresia lor de oameni care nu sunt de acord cu situaţia despre care trebuie să informeze. Se duc la Festivalul de Film dar nu au văzut niciodată un film de Fellini, sunt prezenţi în galeriile de artă dar sunt incapabili să-şi dea seama dacă o pictură este abstractă sau impresionistă. Pe scurt, au fost învăţaţi să se camufleze dar nu pot să-şi ascundă lipsa de cunoştinţe despre “micile slăbiciuni ale burghezilor”, arta şi manifestările ei.

Dar ceea ce mă înfricoşează cel mai mult nu este grupul cu căşti de metal pe cap şi nici informatorii deghizaţi, ci poliţistul coercitiv care se ascunde în fiecare dintre noi. Cel care sparge lanţurile fricii pentru a ne avertiza despre ceea ce nu avem voie să facem şi care îşi pune singur cătuşele indiferenţei de fiecare dată când criticăm sau ne spunem opiniile. Cel care a absolvit Academia Auto-Cenzurii şi un soldat profesionist care ne arăta calea de a evita necazurile. Cel care are un Cod Penal cu articole scurte: Nr.1. Stai în banca ta!, şi Nr.2. Ceea ce faci nu va schimba nimic oricum. Dacă, într-o dimineaţă, am dori să amuţim zgomotul cadenţei militare, atunci ne-am reaminti gratiile, tribunalele, greutăţile din închisorile provinciei. Nu e nevoie de nicio sulă-n coaste, el ştie cum să cultive germenii fricii cu fraza Stai calm, e mai bine să aştepţi „, imobilizându-ne astfel corpul, chinuit de aşteptare. (traducere de Andrei Vlăducu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s