În derivă

Ne-am obişnuit cu figurile infatuate, cu secretomania atunci când ceva nu merge cum trebuie şi cu o producţie internă măreaţă care niciodată nu se reflectă în conţinutul portofelelor noastre. Zeci de ani, rapoartele economice au avut capacitatea de a ascunde, printre pagini incărcate cu numere şi analize, gravitatea problemelor. Printre cei care sunt experţi în ştiinţa inexactă a finanţelor, au fost câţiva, cum ar fi Oscar Espinosa Chepe, care au avut curajul să demaşte falsitatea unora dintre numere, pierzându-şi locurile de muncă şi căzând în dizgraţie.

Săptămâna asta citind analiza bine argumentată a Părintelui Boris Moreno în Noul Cuvânt, cotidianului Episcopiei Havanei a Bisericii Catolice, m-a cuprins neliniştea în ceea ce priveşte colapsul către care ne îndreptăm cu paşi repezi. Cu un titlu sugestiv “Unde sunt oile cubaneze?O privire asupra mediului economic.”, autorul ne atenţionează asupra căderii materiale şi financiare a statului de pe insulă. Cuvinte care ar trebui să ne îngrozească, doar dacă urechile noastre nu s-au transformat în nişte elemente insensibile la veştile proaste despre dezastrul din producţie şi lipsuri.

Sunt de acord cu acest absolvent de masterat în Economie, că primul şi cel mai important pas în redresarea economiei este “comitetul formal al guvernului să recunoască capacitatea tuturor cetăţenilor de a-şi exprima opiniile fără nici o formă de represiune”. Ar trebui să eliminăm din jurul nostru orice etichetă care restricţionează schimbul de idei şi opinii. După ce am citit asta, mi-am imaginat vecinul, un contabil ieşit la pensie, exprimându-şi deschis viziunea despre nevoia de a permite iniţiativa privată, fără a avea parte de bătăi ale securităţii la uşă. E dificil un astfel de exerciţiu al imaginaţiei dar împărtăşesc ideea că într-o zi – fără teama de a fi acuzată că suntem mercenari în slujba puterilor străine – sute de oameni îşi vor exprima ideile şi vor propune soluţii. Ce capital enorm al recupera Cuba!

Atât timp cât nu vor exista propuneri şi argumente, experienţa ne spune că voluntarismul şi excluderea au contribuit doar la secarea soluţiilor.(traducere de Andrei Vlăducu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s