Autonomia Universitară

Am auzit de sute de ori că universitatea – ca un cimitir – nu poate fi invadată de demonii represiunii. Mi-i imaginam plimbându-se in jurul treptelor, fără a putea intra în zona cărţilor şi a formulelor matematice printre care se aflau studenţii. Dar această presupusă imunitate trăieşte doar în fantezia mea, când istoria cubaneză ne arată ordaliile suferite de universităţile din ţara mea.

În faţa privirii fixe a statui lui Pallas Atena, ideologia a reuşit să se infiltreze în această incintă dedicată cunoaşterii şi învăţăturii. În prima jumătate a secolului XX, câteva proteste studenţeşti au mers atât de departe încât să ceară demisia preşedintelui, exemple vii ale forţei sociale care emană din băncile studenţilor. Printre graffiti-urile de pe zidurile din jurul La Colina, locul unde se găseşte universitatea, poţi vedea încă nonconformismul tinereţii pe care plaga revoluţionară l-a redus la apatie. Federaţia Studenţilor din Universitate (FEU) a hotărât de-a lungul timpului să fie centrul unor idei şi acţiuni care odată şocau oraşul, devenind, pentru studenţi, o reprezentare a puterii. Acum, organizaţia şi-a pierdut orice caracter rebel, liderii ei nemaifiind aleşi dintre cei mai charismatici şi populari, ci mai degrabă în funcţie de punctele lor de vedere politice. Sloganul “Universitatea este pentru Revoluţionari” a contribuit la impunerea unei măşti că acesta ar fi cel mai sigur drum pentru a obţine o diplomă.

În aceşti doi ani de când Raul Castro a venit la putere, excluderile din motive ideologice au continuat – şi continuă să crească – în centrele universitare. Când Sahily Navarro, fiica unui prizonier al Primăverii Negre, a fost împiedicată să se întoarcă în clasă, mi-am dat seama că liga studenţilor a trecut de la agonie la necroză. La câteva zile după acest incidente rămăşiţele FEU au fost acuzate de sectarism, Marta Bravo a fost exmatriculată din poziţia de profesor pentru că a cerut reforme în ţară. Notele reqviemului au fost scrise de cei care l-au dat afară pe profesorul Dario Alejandro Paulino, după ce a deschis un grup de Facebook unde să discute probleme privind Facultatea de Comunicare Socială. Cu aceste evenimente triste, federaţia – odată condusă de Julio Antonio Mella – şi-a confirmat moartea în mâinile dragonilor dogmatismului şi a intoleranţei, care zburdă liniştiţi prin campusul universităţii. (traducere de Andrei Vlăducu)

* Un grup — “Opriţi exmatriculările din Universităţile Cubaneze” — a fost creat pe Facebook pentru a protesta, cel puţin virtual în faţa acestor nedreptăţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s