GPS

În ceea ce priveşte discuţiile despre migraţia dintre Cuba şi SUA care au loc în fiecare zi în Havana.

Carlitos a reuşit în sfârşit să ajungă în Atlanta, după ce a încercat de cinci oră să treacă gardurile din Florida. De două ori a fost prins ce Paza de Coastă a SUA şi repatriat în insulă. Luni de zile a încercat să obţină cartea galbenă pentru a obţine o viză în SUA. Cu toate astea a preferat o cale mai uşoară ca să părăsească camera pe care o împărţea cu bunica sa. Acum trei ani, pe 13 August, a fost capturat de cubanezi când barca i s-a rupt şi călătoria lui s-a încheiat într-o închisoare din Cojimar. După care planificatorii au început să-l viziteze cerându-i să-şi găsească o slujbă.

După ce şi-a demonstrat talentele de vânzător, acest tânăr de 32 de ani a reuşit să ajungă în Ecuador, una din puţinele ţări care nu cer o viză Cubei. Această ţară sud-americană a fost trambulina lui către SUA, unde încearcă acum să înceapă o viaţă nouă. Şi-a lăsat GPS-ul în mâna unuia dintre prietenii care l-au ajutat în timpul călătoriei, împreună cu acel cartonaş prin care nu a reuşit niciodată să obţină visa umanitară. Nu a plecat către o destinaţie explicită, ci mai degrabă s-a temut că se transformă într-un individ frustrat de 44 de ani. Nici în cele mai optimiste zile ale lui nu şi-a putut imagina că va avea propriul lui acoperiş, sau un salariu care îl va salva de comerţul la negru cu resursele statului pentru a supravieţui.

La fel ca mulţi alţi cubanezi, Carlitos nu avea nici o speranţă că promisiunile care i se făcuseră când era copil i se vor îndeplini. Nu a vrut să îmbătrânească stând pe trotuar, în faţa casei sale, trăindu-şi eşecul cu alcool şi alte pastile. A plănuit tot felul de căi de evadare, iar în final unchiul său i-a plătit biletul până la Quito cu iluzia că va reuşi să scoată şi restul familiei afară. Are încă vise cu bărci care vin în mijlocul nopţii, îl răpesc şi îl aduc înapoi în Cuba. Se trezeşte şi se uită în jur ca să-şi confirme că se găseşte încă în apartamentul pe care l-a închiriat cu o prietenă. “Un plutaş rămâne mereu un plutaş”, murmură, în timp ce întoarce capul pe pernă şi încearcă să viseze cu picioarele pe pământ. (traducere de Andrei Vlăducu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s