Vot inutil

Îi privesc pe concetăţenii mei mergând la bodegă ca roboţii, vegetând supus la locul de muncă şi aruncând fară speranţe buletinele de vot la alegeri. Vieţile lor se scurg în timp ce merg la cumpărături pentru raţiile de pâine tot mai mici, îşi colectează salariile simbolice care nu sunt suficiente nici măcar pentru o viaţă proastă, şi îşi ridică mâinile la întâlnirile de nominalizare a candidaţilor. Nici unul dintre cei aleşi în actualul proces electoral nu va reuşi să rezolve problemele zilnice ce atârnă asupra vieţii din Cuba. Despre candidaţi, concetăţenii mei nu ştiu aproape nimic, abia recunoscându-le fotografiile sau biografiile, care sunt umplute cu „realizări” şi conţinând  cea mai universală afirmaţie, că ei provin din „familii modeste”. Până acum nici un singur cuvânt nu este dedicat programelor sau intenţiilor pe care le au după ce vor prelua noul post.

În mod curios, aproape oricine ajunge să fie delegat al unui district este un militant al Partidului Comunist Cubanez şi pune disciplina de partid mai presus de obligaţiile faţă de votanţi. Ei nu ne vor reprezenta împotriva guvernului, nici nu vor fi vocea noastră către instituţii, ci mai degrabă vor fi mesageri ai veştilor rele care vin de sus în jos, canale de transmisie pentru reglementări şi directive decise de câteva persoane. În cei peste 30 de ani ai existenţei lor, aceşti reprezentanţi ai Puterii Poporului nu au reuşit să colecteze gunoiul eficient, să obţină  produse de calitate din brutării, sau să se asigure că gurile de canalizare nu sunt inundate peste tot; nici nu întruchipează eterogenitatea opiniilor din societatea noastră. Ei au ajuns în poziţiile lor mai mult prin loialitate dovedită decât prin abilităţile lor de a conduce.

În noaptea aceasta este întâlnirea pentru nominalizarea candidaţilor din zona de blocuri de ciment în care locuiesc. Citaţia a ajuns acum câteva zile; între timp pe TV ne invită să alegem pe cel mai bun şi mai capabil. Oricum, nu am nici o iotă de încredere într-un mecanism care s-a dovedit a fi nefuncţional şi discriminatoriu. Mi-ar plăcea să ridic mâna pentru vecinul cuvintelor puternice şi al proiectelor concrete care trăieşte vis-à-vis, dar există ordine să se prevină orice nominalizare a unui „disident”, inclusiv a celor care pot părea înclinaţi spre schimbare. Este foarte probabil ca cel nominalizat să fie acelaşi delegat, care ne-a promis soluţii, de mai mult de 10 ani, ştiind foarte bine că nu stă în puterea lui să le realizeze. El este candidatul comfortabil al acestor alegeri inutile, în timp ce noi suntem simple figurine care trebuie să ridice mâinile sau să marcheze propriile buletine de vot. (traducere de George Matu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s