Moştenirea

Vin vremuri grele. Pe termen lung, sunt optimistă, dar un sentiment de teamă mă copleşeşte dacă mă gândesc la anii următori.

Am acumulat prea multă frustrare. Ne-au arătat în mod sistematic respingerea diferenţelor de opinie şi asta nu va putea fi şters peste noapte. Ieri, când am văzut o gospodină ţipând în mod vulgar „viermii se răscoală” –referindu-se la marşul Femeilor în Alb*- m-am gândit la lungul drum spre toleranţa pe care trebuie să-l parcurgem. A învăţa să dezbatem fără a ofensa, a trăi împreună cu pluralism şi respect pentru diferenţe, vor trebui să fie materii obligatorii în şcolile noastre. Va fi un proces lung până toată lumea va înţelege că diversitatea este un remediu, şi nu o boală.

Mă tem că mereu-prezentele ţipete şi insulte vor rămâne în continuare cea mai rapidă metodă de a-l reduce la tăcere pe celălalt. Mă înfior imaginându-mi o Cuba în care atacurile fizice –şi legale- împotriva oamenilor, pentru afilierea lor politică sau înclinaţiile ideologice, vor continua. Ce ţară tristă vom avea dacă autorităţile vor continua să considere că este normal să „dai o lecţie” oricui se află în contradicţie cu punctul de vedere oficial. Pentru mine, o societate care este un simplu spectator în timp ce câteva femei paşnice, cu gladiole în mână sunt bruscate, aşa cum s-a întâmplat ieri, este una destul de bolnavă. Dar excesul de zel nu s-a încheiat acolo. Curând au căutat să justifice totul şi au pregătit un scenariu pentru programul de la televiziunea cubaneză care amorţeşte cel mai mult creierele: Masa Rotundă*. Totuşi, telespectatorii, după două ore de ascultat cu stoicism, au ştiut că în absenţa argumentelor rămân doar cu insulte, calomnii şi acrobaţii verbale.

De ce nu au curajul să invite, în acest decor mohorât, unde îşi continuă monologul în fiecare după-amiază, măcar câţiva oameni care gândesc diferit? Ştiu că până şi cel mai timid şi mai laconic dintre disidenţi i-ar expune cu câteva întrebări, şi, cu câteva fraze scurte ar distruge teoria lor a conspiraţiei. Dar nu ar îndrăzni. Îngrădiţi de putere- nu există aliat mai rău pentru un jurnalist- cuvintele şi stilourile lor sunt susţinute de mândrie şi autoritate; ei ştiu că nu ar rezista în faţa artileriei dezaprobatoare. Aşa că, preamăresc bătaia, recurg la slogane şi arată câteva filmări alese cu grijă pentru a arăta că diferenţele trebuie strivite. Şi astfel ei hrănesc fanatismul, un germen care ameninţă să supravieţuiască mult timp după ei, un germen compus din ura şi neîncrederea pe care intenţionează să ne-o lase moştenire.(traducere de George Matu)

Notele traducătorului:

* Femeile în Alb- este o mişcare de opoziţie în Cuba, constituită din nevestele şi rudele disidenţilor aflaţi după gratii. Ele protestează împotriva arestărilor prin faptul că în fiecare duminică ele merg la biserică în rochii albe, iar apoi se plimbă în tăcere pe străzile oraşului.

* Masa Rotundă- un talk-show difuzat în fiecare seară de postul de televiziune Cuban TV.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s