Candidatul pentru schimbare

Joaca este interzisă (PNR- Poliţia Revoluţionară Naţională)

Silvio a fost acompaniat în drumul său spre casă cu strigăte de bucurie după şedinţa de nominalizare a delegatului din districtul său. A primit doar 15 dintr-un total de 120 de voturi, dar victoria lui a fost victoria furnicii care a reuşit să sape prin zid, triumful unui chiţăit care se aude zgomotos. Chiar dacă au adus oameni care nici măcar nu erau pe lista votanţilor din municipalitatea Punta Brava, candidatul oficial s-a bucurat de doar 45 de mâini ridicate în favoarea sa. Abţinerea a fost modul prin care 50% din mulţime şi-a exprimat dezacordul –sau indiferenţa- faţă de un vot cu foarte mici influenţe asupra vieţii reale.

Îmi aduc aminte că Silvio Benitez a vorbit pentru prima dată atunci când s-a prezentat, la alegerile Puterea Poporului din districtul său. Nici măcar prietenii săi cei mai apropiaţi nu păstrau speranţa ca va fi nominalizat, sau măcar că cineva –din afara familiei sale- va propune în mod public numele său. Frustrarea a priori, repulsia de a spera prea mult, a jucat de asemenea un rol semnificativ în vieţile noastre. Astfel, ne simţim învinşi chiar înainte de a planifica o modalitate de a transforma ţara noastră.  Pluta navigând pe mare, sau tăcerea complice rămân cele mai folosite strategii pentru a rezolva fiecare problemă individuală, având în vedere că „problema” naţională pare permanentă.

Totuşi, în noaptea aceea în Punta Brava, telenovela a fost mai puţin o remiză şi mai degrabă o maşinărie epuizată a alegerii „celui mai bun şi mai capabil”. Curiozitatea a umplut străzile şi trotuarele cu oameni care doreau să ştie dacă el, „candidatul pentru schimbare”, a reuşit să câştige. Silvio le promisese un program diferit, unul marcat nu de ideologie ci de managementul cetăţeanului. Chiar dacă nu a reuşit să-şi treacă numele pe lista celor peste 15000 de delegaţi din toată ţara, măcar jumătate din electorii din zona sa, s-au simţit obligaţi să se abţină. Neîndrăznind să voteze pentru el, mulţi dintre vecinii săi şi-au îndesat mâinile în buzunare, au mângâiat frunţile copiilor, sau şi-au ţinut ţigările în faţa buzelor atunci când se ridicau mâinile pentru a vota. Victoria sa a fost în toate acele mâini lăsate jos, în toate acele guri care nu îndrăzneau să-i menţioneze numele, dar care nu l-au respins. (traducere de George Matu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s