Am murit în timp ce am trăit?

Pentru mine a fost greu să-mi conving prietenii din liceu să mă lase să ascult cântecele lui Silvio Rodrriguez pe casetofoanele lor ruseşti. M-am născut într-un cartier ce vibra pe ritmuri de salsa, rumba şi guaguancó, unde imaginile poetice ale acestui câtăreţ nu erau prea bine primite. Reuşeam doar să aud un pic din Ojalá, ca apoi unul dintre ei să schimbe caseta şi să pună ceva de la Los Van Van sau NG La Banda. Prin mass-media oficială, în schimb, ascultam mereu „Unicornul Albastru”, iar noi făceam speculaţii dacă în spatele meteforei este o femeie, sau o pereche de blugi furaţi de la fabrica de haine.

Chiar atunci când începeam să devin entuziasmată de compoziţiile acestui câtăreţ-compozitor, totul în jurul meu s-a prăbuşit. Au urmat criza*, bătăile în răspuns la Maleconazo* şi puteam să văd prin jaluzele cum plutaşii plecau pe mare, lăsând în urma lor doar unda apei.

Am fost şocată să văd că atât de mulţi voiau să plece, în timp ce Silvio continua să cânte: „Trăiesc într-o ţară liberă, care poate fi liberă doar pe acest pământ, în acest moment.” În continuare, muzicianul din San Antonio mă mişca, în special prin acordurile care smulgeau adâncurile inimii, pentru că cele de natură politică şi socială păreau trecute. Apoi a urmat universitatea, şi în vocea lui a apărut cântecul „Prostul” şi odată cu asta l-am identificat în cele din urmă cu sistemul, cu guvernul,  cu status quo-ul, cu „acel ceva”, pe scurt, cu grupul aflat la putere.

Abia azi am putut să citesc întreaga declaraţie făcută de autorul melodiei „Pentru oricine merită dragoste”. Presa oficială o evită, dar a ricoşat prin media străină până a ajuns în cele din urmă şi la noi. Cuvintele sale par a nega acel cor „Am murit în timp ce am trăit”, unde anunţa refuzul său de a accepta schimbările pentru care noi cubanezii am plâns timp de decenii. Dar acum, când trezirea la realitate i-a împrumutat o ureche critică, el ascultă, dar cu taina cuiva care are prea mult de pierdut dacă îşi împărtăşeşte toate opiniile despre dezastrul naţional. Ştie că în ochii noştri, el este „omul lor”, etichetat ca un trubadur care, încă de la început a cântat la corzile intransigenţei.

În timpul lansării ultimului său album, Silvio a îndrăznit să facă o glumă lingvistică, propunând să înfrângem „R-ul din revoluţie” şi în locul său să dăm prioritate „evoluţiei”. Ca şi cum, în loc de a exclude un nou disident este mai bine să-l acceptăm în grupul nostru, al celor care plâng pentru bun-venit. O să-i urmez exemplul şi o să elimin litera inconvenientă din „reprimare”. Cu o mică metamorfoză – eliminând un R şi strecurând un X – acel cuvânt şi tot ce pluteşte în jurul lui s-ar transforma în liberă „exprimare” de care avem atâta nevoie. Între timp, vorbind de R-uri, R-ul din numele unuia dintre cei care ne guvernează ar trebui să-şi ia posesorul, să părăsească scena şi să lase loc cât mai curând posibil celorlalte consoane ale alfabetului nostru plural. (traducere de George Matu)

Notele traducătorului:

Crizase referă la criza de după prăbuşirea Uniunii Sovietice şi pierderea ajutorului financiar oferit Cubei.

Maleconazo– O revoltă socială, care a erupt în Malecon, în August 1994.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s