Tineri prea bătrâni

[Fără mâini, fără feţe, doar piciore pentru marş]

Cea mai mare întâlnire a Uniunii Tinerilor Comunişti s-a încheiat în Havana, dar ruda ei mai bătrână, Partidul Comunist din Cuba, încă nu a anunţat data la care va ţine cel de-al şaselea Congres. Raúl Castro afirma la începutul anului 2009 că va susţine foarte curând o conferinţă a Partidului Comunist din Cuba dar până la momentul de faţă nimeni nu ştie data exactă a acesteia. Astfel UTC-ul a mers înainte şi reprezentanţii acestui corp s-au întâlnit la Palatul Convenţiilor şi au discutat probleme care ar fi putut duce la dezbateri productive, în cazul în care acestea ar fi apărut într-un cadru de respect.

Sute de feţe tinere reunite sub motto-ul “Toţi pentru Revoluţie” au observat tabăra prezidenţială care a fost formată din oficiali care au trăit deja mai mult de şase decenii.

Generaţia veche nu a fost întocmai acolo ca să le aducă ultimele ştiri acestor tineri, “Ţară este a voastră, depinde de voi de acum înainte care vor fi direcţiile acesteia”, dar mai degrabă pentru a-i împinge la sacrificiu, admonestându-i pentru lipsa lor de spirit luptător şi să extragă de la ei promisiunile de continuitate a sistemului şi o eternă fidelitate. Acesta este un tip de comportament de care un partid politic se foloseşte pentru a-şi atrage membrii, dar în cazul Cubei, Tineretul Comunist este singura organizaţie permisă de lege. Este relevant de amintit că la vârsta când când încercăm să ieşim în faţă cu diferite figuri şi imagini ale personalităţii noastre şi apărăm cele mai incredibile cauze, tineretul nostru este admis în organizaţie doar sub cardul roşu. Mulţi dintre aceşti tineri dacă ar fi în nişte circumstanţe mai puţin coercitive, ar ocupa poziţii înalte în grupuri de conservare, sau s-ar alătura unor activişti sindicalişti sau şi-ar reuni forţele pentru a pune capăt serviciului militar obligatoriu.

Aceşti tineri care formează astăzi Uniunea Tineretului Comunist din Cuba s-au născut la începutul Perioadei Speciale, când jucăriile nu erau de găsit în magazinele de raţii şi când puteau bea lapte, legal, doar până la vârsta de 7 ani. Aceştia au crescut mulţumită pieţiei negre şi purtau încălţări pentru că părinţii lor au deturnat resursele statului sau au cerut ajutor unei rude exilate pentru cumpărarea lor. Aceasta este o generaţie care s-a maturizat în perioada de apartheid a turiştilor care le-a adus cubanezilor interdicţia de a intra în hoteluri şi le-a blocat accesul la anumite servicii; copiii au fost hrăniţi la şcoală cu sloganuri false şi cu limbaj monoton acasă. În ciuda promisiunilor de loialitate, suspectez că aceşti tineri nutresc gânduri de răzbunare, îndreptate spre acel moment când ei vor rupe toate promisiunile făcute generaţiei anterioare lor. (traducere de Laura Dănescu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s