Cuba Libre întemniţată în Havana

Tocmai ieri, în ajunul prezentării în Chile a compilaţiei posturilor blogului meu sub titlul Cuba Libre, am primit un raport de la Departamentul Autorităţii Vamale a Republicii. Acesta confirma confiscarea a zece copii a cărţii mele trimisă prin DHL. În cuvintele râncede şi scurte ale birocraţiei explica:

Inspecţia fizică a pachetului a descoperit documente ale căror conţinut sunt în contradicţie cu interesele comune ale naţiunii şi pentru acest motiv acestea au fost reţinute conform legislaţiei în vigoare.

Am încercat să refac scena în care “specialiştii” clarificau dacă vor permite sau nu să lase cărţile peste hotarele Insulei pentru a ajunge în mâinile mele. Să se fi uitat în paginile cărţii după anumite imagini obscene care ar fi putut ofensa moralitatea? Cu siguranţă nu au găsit niciuna printre pozele cu afişele incendiare cu sloganuri politice, cu resturile dărâmate ale unei maşini abandonate şi cu steaguri cubaneze expuse într-o piaţă care nu acceptă valută naţională. Cea din urmă poate părea obscenă dar nu e vina mea.

Oare acei care au cotrobăit prin frazele din Cuba Libre sunt doctori în gramatică, căutând o eroare, ori folosirea nepotrivită a unui timp verbal? Au fost aceia oare analişti militari, căutând între paragrafele cronicilor mele după coduri secrete, revelaţii privind economia sau documente secrete ale Securităţii de Stat? Nu au găsit nimic din aşa ceva, nici măcar reţeta pentru cum să faci guarapo, băutura naţională aproape dispărută şi făcută zdrobind trestia de zahăr.

Pot să mă împac cu fantezia că cei care au blocat versiunea spaniolă a posturilor mele să ajungă la sute de prieteni, printre care ar fi circulat, erau nişte soldaţi cu mai multă disciplină decât ştiinţă de carte. Aceştia probabil fuseseră deja anunţaţi de către supraveghetorii care îmi monitorizau constant telefonul; poate că aceştia au fost chiar anunţaţi să nu citească conţinutul. Dacă trei ani de publicaţii în spaţiul virtual ar servi să transmită vocea mea doar acestor cumpliţi cenzori, aş avea un motiv suficient pentru a fi mulţumită.

Ceva creat de mine ar rămâne în ei, exact aşa cum prezenţa lor represivă a marcat cronicile mele, cartea mea i-a împins spre libertate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s