De la lapte la tranşee

Cu investitorii străini retrăgându-se în goană, rafturile magazinelor arată adevărata statistică a finanţelor noastre. M-a sunat mama dimineaţă devreme să-mi spună că este hârtie igienică într-o piaţă aflată la distanţă mare de unde locuiesc dar că ar trebui să mă grăbesc pentru că vestea este deja răspândită şi în curând se va termina de pe stoc. Ies afară şi mă uit în stânga şi-n dreapta să văd dacă mai este vreun fel de suc pe care să-l pun în cană lui Teo la micul dejun. Dar penuria este uimitoare. Una dintre mărcile Río Zaza a dispărut deja din magazine pentru că compania este în mijlocul unui scandal de corupţie. Piaţa neagră a căzut, acum nemaifiind un secret pentru nimeni că este alimentată din furtul de produse din fabrici sau de bunuri în timpul transportului către punctele de desfacere.

Chiar şi cel mai răbdător dintre antreprenorii străini, că spaniolul care conduce firma Vima şi-a strâns bagajele şi a plecat acasă. Consorţiul dintre producătorul de parfum Suchel şi capitalul iberic adus de Camacho a ajuns şi el la faliment iar în absenţa vopselurilor prietenii mei îşi arată deja părul alb. Vremea în care ţara mai întâi cumpăra şi abia mai apoi plătea s-au terminat, iar acum avem o datorie atât de mare încât este dificil să atragem capital sau să cumpărăm pe credit. Efectele crizei se simt puternic în viaţa de zi cu zi, unde preţul săpunului este cu 30% mai mare decât acum un an. Gospodinele se scărpină în cap în faţa tigăilor, ţipând că salariile se duc ca pe apă odată primite la sfârşitul lunii. Nici chiar cei binecuvântaţi cu un ajutor venit de peste graniţă sau comercianţii pricepuţi de pe pieţele informale nu o duc uşor.

Puţini îşi amintesc discursul de acum trei ani din Camagüey unde Raúl Castro a sugerat posibilitatea existenţei unui pahar de lapte pentru fiecare cubanez. Dimpotrivă, cuvintele pe care le-a rostit duminica trecută ne-au trimis cu gândul la tranşee, parapete şi o imagine apocaliptică a insulei scufundându-se în mare. Alergând după mâncare, avem puţin timp să reflectăm asupra a ceea ce s-a zis la Palatul Convenţiilor, dar ameninţările lui numantiene* atârnă deasupra noastră. Interpretate literal, ele prevestesc tranşee înconjurate de saci cu nisip, o puşcă pentru a împuşca pe nici-noi-nu-stim-cine şi un ultim glonţ pe ţeavă pe care să-l folosim pe noi înşine. Între timp, Generalul va sta neclintit la postul lui şi va verifica, de la distanţă, ca nimeni să nu evadeze de la ordinul final de jertfire. (traducere de Laura Dănescu)

N.t.:

Vima: Importator de alimente care aprovizionează hotelurile şi afacerile de stat

Numantian: Vezi “asediul Numantiei” pentru context, pe scurt numantienii aleg să-şi incendieze oraşul decât să-l predea romanilor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s