Auditorii cu pantofi

Ochi atenţi, timpane ajustate pe sunetul şiret al devierii resurselor şi uniforme maro, aproape pământii. Ei sunt “carmelitas”, o armată veritabilă de inspectori care veghează că furtul să nu afecteze puţinul care ne-a rămas. Ei funcţionează ca un serviciu de pază, autonom administraţiei locului de muncă unde sunt repartizaţi şi răspund, ca soldaţii, unei structuri superioare de comandă şi control. În schimb, primesc un salariu mai mare, câteva kilograme de pui în fiecare lună şi o gustare apetisantă pe care o revând pe piaţa neagră. Ei sunt nouă armată de audit, într-o ţară în care angajaţii nu se autoevaluează prin ceea ce câştigă ca salariu ci prin ceea ce pot “ciupi” pentru a vinde pe piaţa neagră.

Aceşti controlori rămân doar foarte puţin în fiecare industrie pentru a se evita dezvoltarea relaţiilor cu angajaţii sau includerea în lanţul corupţiei. În fabricile de trabucuri trebuie să controleze lucrătorii ca să nu iasă cu frunze sau trabucuri sub haine; în fabrica Suchel din municipiul Cerro verifică buzunarele lucrătorilor pentru şampoane sau extracte de parfum; între staţii verifică dacă fiecare călător are un bilet de călătorie valid; iar la Río Zaza trebuie să se asigure că sacii de lapte sau pastă de tomate nu sunt scoşi din incintă. Deşi antrenaţi să verifice sigilii, lacăte închise şi să consemneze într-un registru toate produsele dintr-un hangar, tot nu au reuşit să oprească frauda. Se pare că sarcina de a crea oaze de eficienţă şi control este imposibilă pe o insulă unde jefuirea statului este o formă de supravieţuire.

Ideea este că guvernul ştie că oamenii fură de la fiecare loc de muncă, dar înţeleg şi că blocarea tuturor canalelor de deviere a resurselor ar crea un climat de puternică tensiune socială. Până acum, ochii închişi faţă de acest furt au fost un mod de păstrare a calmului în rândul inamicilor partidului pentru ca aceştia să nu-şi exprime nemulţumirea în alte feluri, mai vizibile. Majoritatea cetăţenilor este conştientă de ceea ce trebuie să susţină sau să ascundă pentru a evita investigaţiile în propriile vieţi şi descoperirea ilegalităţii implicate în hrănirea familiilor lor. De-a lungul anilor, această permisiune a fraudei a fost un mijloc bun în schimbul pasivităţii şi tocmai de-aici provine dificultatea eradicării ei fără a risca dinamitarea sistemului. “Carmelitas” nu o să fie capabili să stopeze continua scurgere a resurselor pentru că corupţia este seva care îi hrăneşte tocmai pe aceea care trimit auditorii în stradă. (traducere de Laura Dănescu)

PS: Recomand citirea articolului lui Esteban Morales: “Corruption: The True Counter-Revolution?

N.t. : Suchel: fabrică ce produce cosmetice şi parfumuri pentru export

Río Zaza: companie de alimente deţinută de Fidel Castro în parteneriat cu un cetăţean chilian, Max Marambio

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s