Legături periculoase

A restaurat toate tipurile de cărţi, de la Biblii până la incunabule* a căror pagini erau în punctul dezintegrării. A fost foarte priceput în a readuce la locurile lor pagini zdrenţuite, reparând coperte folosind substanţe chimice pentru a face ca cerneala să iasă din nou la suprafaţă. Prin mâinile lui au trecut manuscrise din secolul nouăsprezece, primele ediţii ale lucrărilor lui José Martí şi chiar câteva copii ale Constituţiei din 1940. Tuturor le-a readus eleganţa pe care o aveau odată, iar în procesul restaurării lor le-a citit, ca un medic care aruncă şi o privire în sufletul pacientului ale cărui măruntaie le cunoaşte deja atât de bine.

Nu a văzut însă nicio carte asemenea celei care i-a fost adusă într-o după-amiază de la sfârşitul anilor optzeci. După mărime părea a fi o carte de reţete farmaceutice a unui dispensar, dar nu conţinea formule chimice şi nici numele unor medicamente, ci era un rechizitoriu. Un detaliat inventar al tuturor rapoartelor pe care angajaţii unei companii le-au făcut împotriva colegilor lor. Fără să realizeze indiscreţia comisă, secretara directorului îl trimisese la reparat, registrul având coperta uzată şi multiple pagini deteriorate. Astfel, acea preţioasă mărturie a trădării pe hârtie a ajuns în mâinile unui librar tenace.

Asemenea conflictului din Legături Periculoase, în prima parte putem citit cum Alberto, şeful de personal, a fost acuzat de furtul materialelor neprelucrate pentru propria locuinţă. Câteva pagini mai târziu chiar cel denunţat acuza expresiile “contrarevoluţionare” folosite de ajutorul de serviciu din sufragerie. În amploarea zvonurilor ce au continuat, a apărut un spaţiu real şi abominabil în care toată lumea spiona pe toată lumea. Colega de birou a Maricusei, martoră fiind, povesteşte cum aceasta vindea ţigări la bucată din biroul ei, dar pe de altă parte, când Maricusa nu era ocupată cu astfel de activităţi ilegale, şi ea raporta cum administratorul a plecat de la serviciu cu câteva ore mai devreme. Mecanicul era menţionat de câteva ori cu observaţia întreţinerii unor relaţii extraconjugale cu o femeie din cadrul sindicatului, iar bucătarul era şi el supus câtorva rapoarte semnate chiar de mâna mecanicului.

În finalul lecturii, cititorul nu putea să simtă decât o imensă durere pentru aceste “personaje” forţate să joace în acest sinistru şi neloial scenariu. Restauratorul a înapoiat cartea destrămată, după ce îndeplinise cea mai cumplită sarcină pe care mâinile lui o duseseră la bun sfârşit până atunci. Până în ziua de azi, el nu poate să-şi alunge gândul de la numele, rapoartele şi acuzaţiile pe care acele pagini au continuat să le strângă de-a lungul acestor ani. (Traducere de Laura Dănescu)

N.t.: Exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului (înainte de anul 1500); carte foarte veche (şi preţioasă).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s