Mediul Subjugării

Mediul subjugării a fost odată o închisoare asemănătoare cu fortăreaţa La Cabana din Havana Bay. O închisoare formată din barăci militare, pentru că atât soldaţii cât şi condamnaţii suferă de impedimente similare în ceea ce priveşte comportamentul lor ca fiinţe umane libere. Ambele părţi sunt subiecţi ai lanţurilor care sunt oferite celor pedepsiţi, de crimă sau de puterea sergenţilor şi a comandanţilor. Nu trebuie să ne surprindă dacă Jose Marti, în loc să scrie Cineva nu poate să comande unui om, ca şi cum ar comanda unei tabere”, ar fi făcut o comparaţie cu o puşcărie în care cetăţenii stau la mila gardienilor şi în umbra celor care trebuie să-i vegheze.

Acum avem şi noi închisori moderne, cu aceeaşi arhitectură cu a liceelor de la ţară, dar la fel de învechite în modul lor de a controla. Mai degrabă decât să pună gratii, există locotenenţi care îşi cultivă stima de sine, doctori care nu sunt prezenţi atunci când ar trebui şi presiunea unei doctrine care blamează şi acuză că nu te-ai transfomat într-un “Om nou”. Multe dintre închisorile cubaneze încearcă să îţi fure demnitatea umană. Prin urmare deţinuţii trebuie să trăiacă cu propriile lor gânduri negre şi cu cele ale colegilor de celulă. Zidurile închisorii pentru femei Manto Negro, de exemplu, sunt pline de lacrimi, sânge şi salivă, la fel de bine cu nume, date, înjurături, ameninţări şi promisiuni.

Cărămizile închisorii – fie că este vorba de cea veche sau de cea modernă – au fost puse astfel încât libertatea să nu poată trece prin ele, fără ca nici o rază de speranţă să aducă optimismul condamnaţilor. Constructorii le-au proiectat din propriile lor fobii, exploatând tot ceea ce poate crea teroare. Mizeria unei închisorii este faţa pervertită a dreptăţii iar cei care sunt încă verticali şi cunosc întunericul închisorilor din ţara noastră au mărturisit că le este teamă să fie oameni. (traducere de Andrei Vlăducu)

Nota traducătorului

Povestitorul din video este Dania Virgen Garcia. Pe scurt, vorbeşte despre femeile pe care le-a întâlnit în închisoare, unde a fost trimisă pe 23 Aprilie. Vorbeşte despre femei condamnate la 10 luni pentru că au vândut plase din plastic, care se autoflagelează, îşi taie venele, fără să primească asistenţă medicală sau asistenţă psihiatrică pentru cele cu boli psihice; intrate în depresie pentru că şi-au părăsit copii, şi fiind tratate prost de gardieni. Spune că încetul cu încetul va relata toate poveştile din închisoare. O serie de posturi în Laritza Diversent’s blog acoperă povestea arestării, procesul şi apelul începând cu aceasta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s