Intermediarii controlului

Al 10-lea Congres al Asociaţiei Micilor Fermieri s-a întrunit ieri într-un moment critic al sectorului Agricol Cubanez. Dacă la TV au transmis o sesiune lungă a unei şedinţe cu uşile închise, în casele noastre îngrijorarea continuă în ceea ce priveşte să găsim şi să putem plăti alimentele pe care să le punem pe masă. Orezul, companionul de zi cu zi din farfuriile noastre – indispensabil pentru mulţi, plictisitor pentru alţii – este ultimul produs care va fi pus pe lista raţionalizată de alimente. Într-o ţară în care mulţi oameni simt că nu au mâncat dacă nu au cel puţin câteva linguri din această grăunţă, absenţa ei devine o sursă de disperare şi de alarmă.

După atâtea chemări la eficienţă, anunţul – cu o mare enfază – despre distribuirea terenurilor vacante şi discursurile care îndeamnă la muncă în ferme, rezultatele curente ale ultimului an de producţie agricolă ne arată că producţia de orez a scăzut cu 13% şi producţia totală cu 3,1% (13% and livestock production by 3.1%). Sloganurile şi stilul plat, care spune că fasolea este mai importantă decât armele” sau avem nevoie de o cultivare completă a pământului”, nu se transformă în mâncare. Dar ce s-a întâmplat? Cum este posibil ca o insulă cu un sol bogat să fie plină cu oameni care aşteaptă cu anxietate câteva banane, yuccas şi malangas. De ce carnea de porc a devenit o delicatesă pe care o putem savura o dată sau de două ori pe lună la un preţ abuziv şi exorbidant? Cum au reuşit să transforme multe din fructele noastre gustoase în pozele unui album cu lucruri dispărute? Naţionalizarea, controlul şi centralizarea ne-au dus către această situaţie şi mi-e frică că acum încercăm să scăpăm din această situaţie cu aceleaşi metode care ne-au adus aici.

Soluţia nu apare datorită unei chemări venite din partea unei uniforme militare ce îndeamnă la sacrificiu maxim şi lucrarea pământului pentru naţiune. Nici nu va apărea dintr-o conferinţă condusă de cei care, pentru o bună perioadă de timp, nu s-au obosit nici măcar să stârpească buruienile terenurilor agricole. Sper să citesc în raportul final al acestei întruniri dorinţa de a pune capăt tuturor restricţiilor absurde. Având în vedere gravitatea situaţiei, privind mâncarea, m-am gândit că vor înceta să demonizeze şi să încrimineze omul de mijloc, fără de care cutiile cu roşii nu ar ajunge pe piaţă. Vom rezolva soluţia nivelului mic de productivitate când ne vor spune că fermierii pot să-şi vândă toate produsele direct către populaţie – da, plătind taxe bineînţeles- dar fără să treacă prin “le droit de seigneur” impus de stat. Dacă fermierii nu sunt lăsaţi să cumpere liberi îngrăşăminte, să decidă ce să planteze şi cum să-şi investească banii câştigaţi din vânzări, tot ceea ce va rămâne va fi o conferinţă – încă una ţinută, fără efecte majore directe pentru furculiţele şi farfuriile noastre.(traducere de Andrei Vlăducu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s