Execuţie în Media

Mi-am împletit părul. Nu se sărbătoreşte nimic astăzi, mai bine l-aş lăsa încâlcit şi lipsit de culoare, dar l-am despărţit în trei cosiţe care se întretaie urmărind o logică bine stabilită. Ritualul împletirii îmi calmează senzaţia de anxietate pentru ca, la final, să se aştearnă ordinea în mintea mea, în timp ce lumea rămâne dezordonată. Am trăit un weekend sub o senzaţie de vertigo şi am crezut că ritualul despletirii nodurilor şi reducerea lor la cosiţe subţiri va reuşi să-mi calmeze nervii, dar nu a mers.

Vineri mi-au pronunţat numele la plictisitorul program al Mesei Rotunde, combinat cu concepte precum cel de “cyber-terorism”, “comandou-cibernetic” sau ”război media”. Să fii menţionat într-un sens negativ de majoritatea programelor oficiale de televiziune este, pentru orice cubanez, confirmarea morţii sale sociale. O multitudine de insulte publice îndreptate împotriva cuiva care are păreri critice, fără a-i permite dreptul la câteva minute pentru replică. Prietenii mei m-au sunat, alarmaţi şi speriaţi, că locuinţa mea este deja plină de acei oameni care se uită sub salteaua patului şi caută în spatele tablourilor. Am răspuns la telefon, oricum, cu cel mai jovial ton de care dispuneam, “Spune-mi pe cine denigrezi şi o să-ţi spun cine eşti”, le-am repetat celor care erau îngrijoraţi. Dacă eşti insultat de mediocri, oportunişti, dacă eşti măcelărit de funcţionarii unei puternice maşinării care este pe cale să moară, ia-o ca un compliment… am murmurat ca pe o mantra toată noaptea.

Ziua următoare, realitatea a rămas acuzaţia mea în discursul oficial iar vecinii mei, alergând după orezul tot mai puţin prezent, nu au avut timpul şi nici impulsul de a urmări asemenea scenarii tendenţioase de la televizor. Ceea ce am observat este că “execuţia media” nu mai funcţionează. Acum câţiva ani, acuzaţiile guvernului i-ar fi făcut pe toţi să stea departe de mine şi de casa mea, dar acum ei îmi fac cu ochiul şi dau din cap ca un semn de complicitate. Au folosit defăimarea de atâtea ori ca metodă de a-i reduce la tăcere pe ceilalţi, astfel încât adjectivele lor incendiare au ajuns să nu mai aibă nici un efect asupra unei populaţii bolnave şi obosite de atât de multe slogane şi atât de puţine rezultate.

Balsamul tămăduitor a venit în aceeşi duminică. Un argentinian a ascuns trofeul meu, Premiul Perfil (premio Perfil), în ţară şi aproape în unison un chilian a reuşit să aducă o ediţie în spaniolă a cărţii mele Cuba Libre la mine în casă, ambele împachetate în ziare. (Traducere de Andrei Vlăducu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s