Avantajul semaforului

Sute de havanezi se deplasează prin forţa propriilor picioare sau rugând şoferii din trafic opriţi la semafor să-i ia şi pe ei. Majoritatea acestor călători ce folosesc „metode alternative” sunt tinere femei, fiind mult mai uşor să capeţi o călătorie dacă porţi o fustă – cu cât e mai scurtă, cu atât mai bine – decât să fii bărbat sau bătrân. La intersecţia celor două bulevarde, femeile pot fi văzute oglindindu-se în ferestre pentru a întreba în ce direcţie se duce maşina şi dacă se pot urca şi ele.  În general şoferii mint nedorindu-şi străini care să le urce în maşină, aşa că spun că merg doar câteva sute de metri după care trebuie să se întorcă.

Ar putea fi făcut un catalog interesant cu toate scuzele de refuz pe care le auzi de la cei care nu doresc să le ajute. Prin cadrul geamului o voce te anunţă că “roţile sunt aproape dezumflate şi ar putea cu greutate să susţină două persoane” sau că “trebuie să-l ia pe şef care stă la câteva blocuri mai în faţă”. Mai sunt cei care poartă ochelari de soare înainte să vină la colţ unde mulţi aşteaptă un drum sau cresc volumul radioului pentru a nu-i auzi pe cei de pe trotuar. Este aceeaşi chestiune, chiar dacă este o replică venită dinspre stat sau privat, acel “nu” devine un răspuns constant auzit din interiorul vehiculelor, adresat celor care se prăjesc sub razele soarelui nostru de vară.

La fel de amuzante, sau terifiante, poveştile despre neruşinarea sau insinuările pe care şoferii – din poziţia lor de putere – le adresează femeilor recunoscătoare că au reuşit să prindă o cursă. Fixându-le prin lentilele fumurii sânii, sau ajustând oglinda astfel încât să vadă imaginea de pe bancheta din spate, până la pipăieli lascive pe care le fac de parcă ar fi nişte păpuşi. Săturate de aceste gesturi, multe preferă să meargă distanţe lungi decât să cadă în ghearele celor care cred că dacă le ajută au dreptul să fie şi impertinenţi. Ce diferenţă plăcută este între acei şoferi care spune “da” şi nu cer nimic în schimb, nici măcar un număr de telefon. Mulţumită lor, o parte din acest oraş reuşeşte să se mişte în fiecare zi, în ritmul nesigur al norocului şi al curajoasei lumini roşii a semaforului. (Traducere de Andrei Vlăducu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s