Lipsa fasolei şi a orezului

Acum câţiva ani am întâlnit o femeie tânără care se pregătea să călătorească în afara ţării pentru prima dată. Avea atâtea dubii despre ceea ce va găsi acolo încât i-a întrebat pe cei care trecuseră graniţa despre câteva mici detalii. Vroia să ştie dacă să-şi ia un pardesiu sau haine mai subţiri pentru vara din Europa şi dacă cu puţinele ei cunoştinţe de englez[ va fi în stare să înţeleagă. A întrebat despre nume, locuri şi chiar restaurante, una din principalele ei frici fiind întrebarea dacă îi va plăcea sau nu mâncarea de acolo. Se temea că nu va găsi în farfuria sa fasolea şi orezul pe care era obişnuită să le mănânce în fiecare zi.

Când mi-a povestit asta am vrut inţial să râd, dar am realizat situaţia neplăcută care avea să-i dea peste cap rutina dietei sale. Încă din copilărie fusese obişnuită cu combinaţia Creole şi a gândului că a avea în faţă o farfurie pline cu legume este un sacrilegiu. Era îngrijorată că va trebuie să mănânce doar broccoli sau spanac, cum a văzut în filme şi că va trebui să reziste aproape o săptămână fără să mănânce fasole neagră şi orez, pe care noi o numim “Moors and Christians”. Tulburarea ei a ajuns în punctul în care şi-a încărcat geamantanul cu câteva cutii cu nedespărţitele ei legume de zi cu zi. Nu s-a mai întors niciodată din acea călătorie stabilindu-se în nordul Italiei, aparent încântată de mâncarea din acest loc.

Sărăcia bucătăriei noastre, urmarea crizei cronice în care trăim, a ajuns la punctul în care experienţa noastră culinară a ajuns la maxim 12 feluri de mâncare. Proteinele care stau în farfuriile cubaneze sunt cele aflate în hot-dog, o tocană turcească sau o bucăţică de ficat de vacă. Aceste produse au cele mai accesibile preţuri în magazinele de peso-convertibil, fiind importate, în mare parte din ţara de la nord menţionată în toate sloganurile politice. Până şi carnea de porc a devenit o raritate iar în cartierul meu, atunci când se găsesc ouă de vânzare, este o adevărată bucurie. Combinaţia repetată de orez cu fasole începe să dispară şi ea odată cu dezastrul din agricultură, seceta şi naţionalizarea ineficientă a terenurilor noastre agricole. Acum trebuie să plătim de trei sau patru ori mai mult pentru a ne bucura de congri – fasole neagră cu orez – pentru care prietena mea era gata să renunţe la călătoria în Europa.(traducere de Andrei Vlăducu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s