Piraţii din Caraibe

Televizorul zumzăie în camera, dar nimeni nu urmăreşte nimic. Îl lasă aprins ore în şir, ignorându-l, ca pe un membru zănatic al familiei. În program apare ca în jumătate de oră va începe un serial de criminalistică numit CSI, urmat puţin mai târziu de unul foarte asemănător, Jordan Forense. Pentru puţină relaxare, pe Canalul 21 se regăsesc personajele simpatice ale serialului Friends, iar filmul de la miezul nopţii este unul realizat de studiourile 20th Century FOX. Tânara nu vrea să mai piardă încă un episod din Fetele Gilmore, însă tatăl insistă să schimbe pe Discovery Channel, unde se difuzează o emisiune despre rechini. În primele ore ale dimineţii, când treji sunt doar gardienii, hoţii şi pisicile e posibil să se transmită o reluare a ultimului sezon din Dr. House.

Micul nostru ecran are două semne distinctive: ideologizarea extremă a anumitor spaţii şi abundenţa de materiale furate de la producătorii străini. O stranie combinaţie a incendiarului discurs antiimperialist coexistă cu difuzarea constantă de producţii din ţara Nordului. Filme lansate cu numai câteva săptamâni în urma publicului american, sunt difuzate aici fără a se plăti un singur bănuţ pentru drepturile de autor. Bineînţeles, noi, audienţa, profităm de pe urma grabei Institutului Cubanez de Radio şi Televiziune (ICRT) de a prelua producţii străine, însă lasă un gust amar faptul că suntem conştienţi că fără această contrabandă nu ne-am putea susţine programul televizat.

Pentru a ameliora situatia precară cu care se confruntă producţiile locale, în special serialele, telenovelele sau programele interactive, se angajează forţă de muncă străină, fără a se compensa vreodată munca creatorilor sau a distribuitorilor. Când furtul este instituţionalizat, apelul către populaţie pentru a nu utiliza resursele statului îşi pierde din intensitate, iar schimbând pur şi simplu canalul putem observa cu usurinţă dovada furtului la scară largă. Accentuându-se problema, pentru a ascunde vinovatia, ei afişează o bandă neagră peste logo-ul original al programului care difuzează emisiunea, făcând ca furtul să fie şi mai flagrant. Adesea, în serile de sâmbătă, se difuzează filme sustrase din sălile de cinematograf, în cadrul cărora, în mijlocul acţiunii, pare ca cineva din public se ridică pentru a merge la toaletă, fapt care împiedică citirea integrală a subtitrării. Subtitrările sunt realizate de amatori, fiind pline de greşeli gramaticale, copii tipice descărcate de pe internet, chestiune de actualitate atinsă chiar şi în cadrul emisiunilor de specialitate despre cinematografie.

Ce se va întâmpla dacă în viitorul apropiat, ţara nu va putea continua să acţioneze ca un pirat, fără etică în ceea ce priveşte creaţia artistică a altora? Pun la cale deja oficialii ICRT planuri pentru satisfacerea apetitului pentru televiziune fără a apela la piraterie? Aparent, soluţia constă în încurajarea producţiei naţionale, în acordul ca televiziunea să ofere remuneraţii care vor avea drept rezultat îmbunătaţirea şi abilitatea de a achiziţiona drepturi de difuzare. Acest fapt ar putea fi incompatibil cu lungile ore de discurs ideologic, cu plictisitoarele programe pe care nimeni nu le urmăreşte însă care ne sunt administrate ca o doză obligatorie de îndoctrinare. O grilă dinamică de programe atractive şi care să se afle sub incidenţa legii nu poate lua naştere din naţionalizarea totală a mass mediei noastre. Oare nu îşi dă nimeni seama de asta? (traducere de Cristina Stoian)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s