Aniversarea unui slogan

Nu, nu greşiţi, titlul se referă în mod special la aniversarea unui slogan, un proverb pentru care se aprinde încă o lumânare. Pe această insulă, mania de a comemora a atins extrema de a sărbători prima dată când cineva spune ceva. Deşi deja ne îngropăm în aniversări, au adăugat la lista comemorărilor cele referitoare la naşterea unei fraze.  Sunt intervievaţi  cei prezenţi când s-au combinat anumite verbe şi substantive, ca şi cum în fiecare zi nu s-ar naşte mii de expresii care ar putea fi luate în considerare. Azi, de exemplu, un vecin de-al meu – foarte inspirat – a spus, “Nu se termină niciodată, în casa asta nu se termină niciodată”, expresie care ar putea deveni mottoul tuturor femeilor casnice din ţară.

În inventarul expresiilor , se ţin minte cele pozitive, pentru că nu se gândeşte nimeni că ştirile ar putea muşamaliza pierderile, minciunile, paşii greşiţi. Acestea nu acumulează ani, sunt şterse din istorie, punct, în timp ce altele sunt reţinute. Deci presa oficială acordă spaţiu zilele astea pentru aclamarea codului “Venceremos!” – Am învins! – într-un motto, care a fost deja oribil. De  peste cincizeci de ani, impasul naţional a fost cuprins în sintagma “Patria sau Moartea”. Cinci decenii în care ne-am obişnuit cu realitatea încremenită de a fi nevoiţi să optăm pentru moarte, în timp ce, la celălalt capăt al propoziţiei, cuvântul “patrie” este interşanjabil cu cel de “socialism”, care ar putea fi iarăşi substituit de termenul “Partid” sau de numele unui anumit lider.

Deci problema se pune aşa: trecem în planul nominal, a ceea ce se vorbeşte dar nu se face. Se face un cult dintr-un verb, cu toate că realitatea îl neagă în fiecare zi. Merită să umfli baloane pentru slogane, apoi să reaminteşti oamenilor că s-au învechit, deşi vârsta lor nu le-a făcut nici mai venerabile, nici mai adevărate. Chiar îmbrăcat pentru partid, sloganul “Patria sau Moartea: Vom învinge!” încă îmi stârneşte mia curând anxietate decât împăcare. Astăzi, cu jumătate de secol  pe care l-au străbătut cele patru cuvinte, pare a fi ecoul al unor timpuri demult trecute, când un întreg popor a ajuns să creadă acea alegere. După atât de multe repetiţii, văzându-l pe panouri, auzindu-l de pe podium, am ajuns să mă întreb dacă am învins, dacă ceea ce trăim azi s-ar putea numi “victorie”. (traducere de Cristina Stoian)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s