Avionul lui Moratino

Sunt multe speculaţii în ultimele zile legate de posibila eliberare a prizonierilor politici. Presa oficială, ca de obicei – pe jumătate adormită, între statistici de dezvoltare şi vechi discursuri preluate din arhive – nu confirmă, nici nu neagă aceste zvonuri. O lectură atentă a cotidianului Granma ne spune că Ministrul de Externe al Spaniei a venit pe insulă pentru a condamna blocada americană, pentru a vorbi despre schimbarea climatului şi a încerca să convingă Uniunea Europeană să abandoneze Poziţia Comună împotriva Cubei. Dacă ne încredem în ceea ce spun crainicii, cu vocile lor răguşite şi cravatele în dungi, nu se întâmplă nimic aici… Sau aproape nimic. Dar cu toţii ştim că în pauzele întunecate ale diplomaţiei, în sferele politice înalte construite pe spezele poporului, lucrurile se mişcă.

Şoaptele vin şi se duc – spun că acest cuvânt,  „eliberare”, este alipit unor conotaţii ticăloase: „deportare”. „Se vor duce direct din închisori către avioane”, mi-a spus un domn care îşi ţine urechea lipită de radio, bazându-se pe ce aude la transmisiunile interzise din Nord. Expatrierea forţată, expulzarea, exilul a fost practică standard de a scăpa de disidenti. „Dacă nu îţi place, pleacă”, îţi spun de când eşti mic; „Ridică-te şi du-te”, izbucnesc către tine dacă insişti să te plângi; „De ce te-ai întors?” este salutul dacă îndrăzneşti să revii şi continui să le araţi ceea ce nu îţi place. Dibăcia de a se lepăda de inconvenient, abilitatea de a împinge de pe platforma insulei pe oricine li se opune, acesta este un talent pe care liderii noştri îl deţin pe deplin.

Moratino ar trebui să aibă un avion foarte mare ca să încapă toţi cei care îi obstrucţionează pe liderii autoritari ai insulei. Nici măcar un Boeing 747 nu i-ar putea transporta pe toţi cei aflaţi potential sub ameninţarea de a fi duşi la închisoare pentru ideile lor sau acţiunile cetăţeneşti. O linie aeriană veritabilă cu zboruri săptamânale ar fi necesară pentru a-i muta pe toţi cei care nu susţin administraţia lui Raul Castro. Dar, asa cum se dovedeşte, mulţi dintre noi nu vor să plece. Pentru că decizia de a trăi aici sau acolo este ceva la fel de personal cum este alegerea unui partener sau botezul unui copil; nu este permisibil ca atât de mulţi cubanezi să se găsească prinşi între zidurile închisorii şi sabia exilului. Este imoral să impui emigrarea celor ce ar putea fi eliberaţi în zilele ce urmează.

O întrebare, simplă şi logică, ne sare în ochi cu referire la problema de faţă: nu ar fi mai bine dacă cei pe care îi duce acest avion să fie „ei”? (traducere de Miruna Spătaru)

Nota trad: Uniunea Europeană a adoptat în 1996 Poziţia Comună împotriva Cubei, care condiţionează cooperarea cu regimul comunist de ameliorarea situaţiei drepturilor omului şi libertăţii politice. Textul poate fi citit aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s