Coada

Mama mea pendulează dintr-o parte în alta. Se sprijină mai întâi pe un picior, după care pe celălalt, în timp ce eu o îmbrăţişez cu mâinile mele slăbuţe de copil de 7 ani. De ce se stă la coadă? Nu ştiu, poate pentru că suntem în staţia de autobuz sau la intrarea într-un magazin unde se găsesc farfurii, la intrarea unei farmacii pentru a cumpăra aspirină. Este o coadă mare care stă în soare şi mi se pare că rândul nostru nu va veni niciodată.

Mama se leagănă. Continuă să se încline de pe un picior pe altul. Cu această mişcare mama în mod evident mă învaţă arta aşteptării, exerciţiul răbdării cu care trebuie să tratezi cozile care mă vor aştepta în viitor. (traducere de Andrei Vlăducu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s