Saharov tropical

Uneori e greu de crezut că în interiorul corpului fragil al lui Guillermo Farinas, în spatele chipului fără sprâncene, se află dorinţa de a înfrunta descurajarea. De asemenea, este surprinzător că, în cele mai critice momente ale vieţii lui, nu a încetat niciodată să fie îngrijorat de problemele şi dificultăţile celor din jur. Chiar şi acum, cu vezica biliară îndepărtată şi dureroase cusături pe suprafaţa întregului abdomen, atunci când vorbesc cu el, este permanent preocupat de familia şi sănătatea mea, de cum se descurcă la şcoală fiul meu. Acesta este modul prin care acest om trăieşte efectiv pentru ceilalţi! Deci nu e de mirare că a refuzat chiar şi mâncarea în semn de protest pentru ţinerea în închisoare a celor 52 de deţinuţi politici – printre care el cunoştea doar câţiva dintre cei ce aveau să fie eliberaţi.

Există însă premii care pot oferi unei persoane şansa de a putea fi pusă în lumină, deşi cu puţin timp în urmă nimeni nu auzise foarte multe despre ea. Şi sunt nume care se adaugă strălucitor în rândul valorilor, iar unul dintre acestea este chiar Fariñas, căruia i-a fost acordat Premiul Saharov pentru libertatea de gândire. După acest sfârşit de octombrie, următorii beneficiari ai înaltei distincţii a Parlamentului European vor avea încă un motiv de a fi fericiţi. Iar unul din motive este şi faptul că acum premiul are o miză mai mare, cu atât mai mult cu cât el a fost oferit persoanei din Villa Clara, un fost soldat care a preferat să lase arma şi să se înroleze în lupta pentru pace.

Cine oare, mai bine decât el, ar fi reuşit să facă faţă unei imense provocări, pe care a depăşit-o cu succes, oferindu-ne tuturor o lecţie înalt-umană despre demnitate şi integritate, despre sacrificiul de a fi supus unor nenumărate suferinţe şi lipsuri care îl vor afecta de acum întreaga viaţă? N-am fi găsit, cred, un nume mai potrivit pentru tot ceea ce a însemnat psihologul şi jurnalistul a cărui principală trăsătură s-a numit „umilinţă”, alături de figurile de pe listă a unui Nelson Mandela, Aung San Suu Kyi sau Doamnele în Alb ale Cubei. Un om simplu care, în faţa microfoanelor, jurnaliştilor sau camerelor de luat vederi, nu şi-a schimbat atitudinea. Cu o modestie atât de mult admirată de către prietenii săi, Coco – deoarece chiar „umilul” îi este porecla – a făcut ca Premiul Saharov să pară cu mult mai important.(traducere de Robert Sabotici)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s