De la miere la fiere

Purta o şapcă trasă peste urechi dar oricum am recunoscut pe faţa lui trăsăturile fostului vicepreşedinte. Carlos Lage a trecut prin faţa mea la intersecţia străzilor Infanta şi Manglar cu acel pas tipic celor daţi afară, ritmul în care cazi când toată speranţa de reabilitare s-a pierdut. M-am simţit prost pentru el, nu pentru că mergea în soare şi de curând rămăsese fără şofer, ci din cauza tuturor celor care îl priveau cu acea linişte punitivă, privirile de răzbunare.  O femeie a trecut pe lângă mine şi am auzit-o spunând, „Săracul, uite cine a trebuit să facă toată treaba murdară şi în final i-au făcut asta.”

După un an şi jumătate de la destituirea lui Carlos Lage şi Felipe Pérez Roque, încă nu am aflat ce anume a condus la decăderea lor politică. Într-un moment nefiresc de discreţie, videoclipul arătat membrilor Partidului Comunist – cu explicaţia motivelor bruştei căderi în dizgraţie – nu a fost filtrat de reţele alternative de informaţie. Nu ne-au convins nici cu pozele în care cei doi sunt la o petrecere, bând şi zâmbind; dacă asta ar fi de ajuns ca să îţi pierzi poziţia, nu ar mai exista nici măcar un singur ministru în funcţie, iar scaunul prezidenţial ar fi neocupat. Fraza scrisă de Fidel Castro într-una din Reflecţiile* sale – anume, că atât ministrul de Externe, cât şi vicepreşedintele deveniseră dependenţi de „mierea puterii” – pare a fi mai degrabă confesiunea cuiva care cunoaşte prea bine lăptişorul de matcă al unui guvern care nu duce lipsă de explicaţii pentru greşelile altora. Aşadar nu ştim de ce Saturn şi-a devorat copiii de data asta, rămânând în urmă gustul cuiva care îşi mănâncă ultimele progenituri, generaţia care l-ar putea înlocui.

Am simţit compasiune pentru Carlos Lage, văzându-l cu şapca lui trasă peste faţă în timp ce se grăbea să treacă neobservat. Am avut impulsul să strig la el şi să-i spun că expulzarea l-a salvat de la un viitor de batjocură şi că devenise astfel un om liber. Dar a plecat prea repede, asfaltul emana atât de multă căldură, iar femeia aceea se uita la el cu atâta ironie, încât am apucat doar să trec strada. L-am lăsat pe exilat cu singurătatea lui, dar credeţi-mă, vroiam să mă strecor pe lângă el şi să-i şoptesc: nu fi trist, faptul că ai fost dat afară este în realitate ceea ce te-a salvat. (traducere de Miruna Spătaru)

Nota traducătoarei: Fidel Castro publică frecvent editoriale în ziarul Partidului Comunist Cubanez, Granma.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s