Tania nu se dezminte pe sine

Îmi amintesc foarte bine ziua Bienalei Havannei, când Tania Bruguera în show-ul ei numit “Şoapta lui Tatlin” a instalat o pereche de microfoane pentru ca toata lumea să se bucure de un minut de libertate pe scenă. La scurt timp, acest artist ireverenţios şi universal s-a dus în Columbia şi a şocat pe toată lumea când, în timpul concertului, a dat cocaină publicului. În Cuba, cadoul ei pentru noi a fost o doza intensă de opinii fără reţineri, în Bogota şi-a uimit publicul când a afirmat că drogurile stau la baza multor probleme ale naţiunii respective. Autorităţile columbiene au fost scandalizate, dar în cele din urmă au acceptat că arta încalcă în mod natural graniţele. Dar unii din noi care am fost prezenţi la show-ul ei de aici, în continuare nu avem voie să participam la piese de teatru, filme sau concerte.

Acum o săptămână am aflat că Tania (Tania noastră) s-a decis să înfiinţeze Partidul Imigranţilor cu sediul în New York şi Berlin. Acest partid îi va proteja pe care au fost duşi în SUA, unii copii de acolo trăiesc cu teama că vor fi deportaţi. De asemenea, se va ocupa de iugoslavii de la Madrid care nu au acte, de nigerienii care se ascund de poliţia din Paris şi de „Tamili” care îşi falsifică paşapoartele ca să rămână în Zürich. Noua ei muncă în artă şi politică este legată de aceia care, mânaţi de propriile vise, probleme economice, război, reunificări de familie, s-au stabilit în altă ţară fără a avea acte.

Recunosc că am impulsul de a mă înscrie în acest partid dat fiind că noi, cei 11 milioane de cubanezi, suntem segregaţi în propria noastră naţiune. Sunt anumite parţi din teritoriul nostru la care nu avem acces, nave care defilează în apele noastre ţinându-ne baricadaţi, pământ dat spre arendă unor persoane care pot dovedi că nu sunt născute aici şi companii mixte pentru persoane care spun “madame et monsieur” sau care vorbesc în dialectele spaniole. Să nu mai spun de restricţiile pe care le avem în ceea ce priveşte intrarea şi plecarea din ţară, restricţii care evocă punctele de control din aeroport cu privire la reţinerea unor imigranţi ilegali. Sunt momente în care simţim ca naţionalitatea noastră este ca o viză expirată, un permis de reşedinţă anulat, permisiunea de a sta aici doar pentru a fi revocată în orice moment. (traducere de Ana Maria Rusu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s