La revedere raţionalizării!

Fiecare zi ne aduce mai aproape de noul an şi, odată cu acesta, de alarma crescândă a disponibilizărilor şi reducerilor de subvenţii ce ne aşteaptă în următoarele luni. O frază din ultimul discurs al lui Raul Castro – „continuând pe marginea prăpastiei” – nu este o metaforă, ci dureroasa noastră realitate. Printre măsurile de asistenţă socială eliminate se află şi aşa-numita piaţă a raţiilor, care distribuie o mică cotă lunară de produse fiecărui cetăţean. Nimeni nu poate supravieţui consumând numai ce e înregistrat în „carnetul de raţii”, un document mai important aici chiar decât cartea de identitate. Dar veniturile extrem de scăzute şi preţurile mari din celelalte pieţe din ţară fac ca abolirea acestei subvenţii să fie dramatică şi foarte controversată.

Nu reprezintă doar un sprijin bazal, deşi sărăcăcios, dar are semnificaţia seminţelor pentru păsări care le justifică cuşca. Oricând se ridică tonul critic şi dizidenţii încep să arate cu degetul către sistem, oficialii apar pentru a ne reaminti că guvernul cheltuie milioane în fiecare an pentru a ne asigura câteva boabe de fasole, un pachet de cafea la fiecare trei zile şi felia aceea de bologna care hrăneşte mai degrabă umorul popular decât stomacele corespondente. Aşa a fost timp de mai mult de patruzeci de ani, de când a fost înfiinţată piaţa reglementată. La vremea aceea,  părinţii mei s-au gândit că va fi o măsură temporară, tranziţională, până când economia planificată şi centralizată ar fi început să fie valorificată. După câteva zile de la naşterea mea, numele mi-a fost inscripţionat în registrul consumatorilor, iar douăzeci de ani mai târziu a trebuit să înregistrez numele fiului meu pe aceeaşi listă. Raţionalizarea a devenit atât de înrădăcinată în vieţile noastre, încât mulţi nu ştiu dacă să râdă sau să plângă la auzul veştii desfiinţării sale.

Cu toţii suntem conştienţi că păstrarea broşurii nu este sustenabilă pentru economia naţională, dar puţini ne putem imagina viaţa fără ea. La noi acasă, am decis să punem carneţelul  de hârtie grafică pe care l-am primit în 2011 într-un loc sigur pentru că, dacă într-adevăr este ultimul, va deveni cu siguranţă un document istoric. Cei care apără eliminarea imediată a acestuia sunt convinşi că măsura va conduce către apariţia de tone de bunuri pe piaţa liberă şi presupun că acest lucru va cauza scăderea preţurilor în această piaţă nereglementată de stat. Dar poate cea mai mare schimbare ar putea fi în minţile oamenilor; când observă că mica porţiune de seminţe nu mai este adusă în cuşcă, este posibil să resimtă presiunea palpabilă emanată de fiecare bară. (traducere de Miruna Spătaru)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s