Iluminare

Pinar del Río este un oraş fără cinematografe, un loc urban unde abia trec maşini iar nopate străzile usnt întunecate şi pustii. Totuşi unele proiecte personale strălucesc în centrul acestei paralizii. Unul dintre ele este laboratorul lui Pinar del Río, ceva între un căminul unei familii şi galeria de artă. Acolo eşti invitat, primeşti o cafea, expui pânzele pe un perete sau o sculptură într-un colţ, fără să fii întrebat cine eşti şi de unde vii. Prima dată când l-am vizitat, Oliva picta un Fidel Castro în ulei, văzut însă prin detectorul cu raze X. Se plimba cu barba sa neîngrijită şi între mâinile sale era o fecioară aproape asfixiată, care semăna, indubitabil, Cubei. În josul tabloului, mici omuleţi cu orbitele teşite priveau forţa cu care Lider Maximum strangula ţara.

M-am dus acasă exultând de afecţiunea arătată de pictor, soţia sa Yamilia, fetele sale, una dintre ele cu frumosul prenume „Azul”. Am simţit că în compania unor astfel de oameni este posibil să îmbrăţişezi, să îneţelegi, să discuţi; a fost chiar posibil să revitalizezi, să întinereşti străzile din Pinar del Río. Câteva luni mai târziu am aflat că întâlnirile de blamare s-au întâmplat şi aici, când Yamilia a început să pună-n scenă mai multe spectacole cu titlul “Fără permisiune”. A ales data de 10 decembrie, Ziua drepturilor omului, o zi în care demonii intoleranţei de pe această insulă s-au dezlănţuit. Urmarea, o mulţime de oameni ţipând în faţa uşii ei, împiedicând-o să ia şevaletul afară astfel încât trecătorii să le poată umple cu culori, în pieţe şi parcuri. Un an mai târziu, tot de Ziua drepturilor omului, scena s-a repetat, de data asta ameninţările cu pietre şi beţe obligând-o să rămână-n casă.

Yamilia a trimis de pe mobil un mesaj cerând ajutorul, îmi amintesc că am urcat pe Twitter acel SOS veind din vest. La un moment dat, chiar am spus public că Pedro Pablo Oliva, o figură reprezentativă a culturii noastre, exprimă ceea ce s-a întâmplat în apropierea sa. Acum câteva zile am primit răspunsul său, cu permisiunea de a-l face public. Cuvintele lui sunt atât de libere şi pline de recunoştinţă încât cred că merită să vi împărtăşesc. Când le citesc, ştiu că un cinematograf din Pinar del Río se va redeschide într-o zi, că această imobilitate urbană şi civică va face loc într-o bună zi unui oraş viu, mai puţin sectar. Marele întuneric pictat de el în cei mai dificili ani ai Perioadei Speciale a aprins lumânare ici, un licurici a apărut dincolo… (traducere de Alexandru Gabor)

Scrisoare de la Pedro Pablo Olivia

Yoani

În primul rând vă salut şi vă întreb cum staţi cu sănătatea, ultima oară când ne-am văzut a fost pe strada Obispo, ca urmare a întâlnirii cu acel oficial care te-a „îndrumat” (ca să folosim un termen poetic) în acele zile ciudate şi urâte. Tot el m-a învăţat semnele violenţei.

Voi trece la subiect ca să nu bat câmpii.

Cred că îţi aminteşti declaraţia pe care Home-Workshop (un proiect pe care l-am avut timp de 10 ani) a dat-o despre spectacolul artistic al Yamiliei Pérez Estrella, soţia mea la vremea respectivă, care încă este pe internet.

Într-unul dintre paragrafe mi-am expus poziţia, dar pot adăuga, de dragul clarităţii, câteva lucruri.

Sunt, am fost şi voi fi împotriva folosirii violenţei, manipulată sau nu, pentru a reduce la tăcere orice gând sau idee, este într-adevăr ruşinos să foloseşti agresiunea pentru a impune un mod de a gândi sau pentru a o folosi spre intimidare. Fiecare act de acest fel generează respingere şi repulsie, şi nu este de ajutor deloc pentru coeziunea acestei ţări măcinată de conflicte politice şi familiale. Pe de altă parte, m-am gândit întotdeauna şi am fost încredinţat că artiştii au nevoie de mai mult spaţiu liber pentru a comunica şi luptă pentru asta.

Generaţia mea, pe de altă parte, a crezut în misiunea socială a artei şi eu unul am fost încredinţat de acest lucru, de aici şi dorinţa mea pentru o operă ce reflectă contextul şi care a adus o analiză critică a societăţii. Din această cauză, am fost cenzurat nu de puţine ori.

Yamilia îmi este alături în dorinţa de a schimba lumea, de a încerca să o faci mai bună, mereu de pe alte poziţii, ea din confruntarea directă precum Tania Brueguera, eu din locul unde proiectele sociale se nasc, sunt interogate sau nu, criticate ori ba. Însă ne înţelegem deplin asupra unui lucru: aceasta nu este o societate perfectă, nici altele pe care le-am experimentat.

Visez la o societate diferită. Utopia este că au trecut ani după ani, succese şi nereuşite, dar nu voi renunţa să lupt pentru acel vis.

Yoani, sunt unul dintre cei care cred că opoziţiile trebuie să se exprime precum noaptea şi ziua, umedul şi uscatul, mă gândesc fără teamă la necesitatea a mai mult de un partid fiindcă oamenii au dreptul să se asocieze după afinităţile de gândire şi filosofie şi acordul inestimabil al viselor.

Dacă m-ai întreba într-o zi (deşi mă îndoiesc) la ce partid m-aş înscrie, aş răspunde că unul care nu îşi încarcerează copiii doar pentru că gândesc diferit, unul care permite curgerea ideilor precum un râu între maluri, unul în care ştiu că patria îşi îmbrăţişează tandru copiii, în care ei respectă că o femeie iubeşte o altă femeie şi un bărbat, un alt bărbat. Unul care înfloreşte treptat în iubire. Unde orizontul este văzut nu ca un sfârşit, ci ca un început, partidul care nu spune „asta este”, ci care se deschide ca aripile unui fluture, unde copiii sunt feriţi de spectrul groaznic al foamei şi puroiul dogmelor. Un partid care înţelege că noile generaţii trebuie să conducă ţara şi se exprimă pe ele însele aşa cum vântul şi ploaia se exprimă, şi, mai mult decât atât, Yoani, care ar dura o eternitate pentru a fi numit şi care formează o parte a visului la care aspiră acest bărbat.

Te încredinţez, Yoani, că acest bărbat trăieşte fără teamă.

Cu dragoste,

al dumitale

Pedro Pablo Oliva

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s