În loc de cablu

Se apropie, dar încă nu a ajuns; au făcut anunţul, dar nu este încă concret. E posibil să putem să-l vedem curând de pe aeroportul Punta de Maisi, dar cu toate astea încă pare îndepărtat şi inaccesibil pentru noi. De mai mult de doi ani, firul de fibră optică dintre Cuba şi Venezuela a fost zăhărelul fluturat prin faţa locuitorilor acestei insule izolate. Firele lui subţiri au servit drept argument împotriva celor care susţineau că limitare accesului la internet este mai degrabă determinată de lipsa voinţei politice decât de cea a lungimii de bandă. Ne-am îndreptat atenţia asupra rătăcirilor tărăgănate ale cordonului ombilical ce va conecta La Guaira* cu Santiago de Cuba**, ambarcaţiunii care a adus-o din Franţa şi ştirilor care anunţau că acesta ne va creşte viteza de transmitere a datelor, imaginilor şi sunetului de trei mii de ori. Dar ceva ne spune că acesta cablu are deja un nume, un proprietar şi o ideologie.

Cu o capacitate de 640 gigabiţi, noua conexiune va fi în principal alocată proiectelor instituţionale monitorizate de guvern. Când presa oficială menţionează avantajele acestui plan, accentuează că “va întări securitatea şi suveranitatea naţională”, dar nici măcar un cuvânt despre lărgirea spectrului informaţional pentru cetăţeni. Cu un cost de 70 milioane de dolari, această conexiune submersă pare destinată mai degrabă controlului nostru şi nu creării unei legături între noi şi restul lumii, dar sunt convinsă că vom reuşi să tulburăm scopurile ei iniţiale. În aceste vremuri, în care mai multe din instalaţiile provenite din aşa-numita Bătălie a Ideilor au fost convertite în hoteluri menite să strângă valută şi există avertismente de lichidare a afacerilor neprofitabile, este foarte probabil ca mare parte din bandă să ajungă în mâinile celor ce pot să plătească pentru ea. Cu sau fără autorizaţie, orele de conexiune vor fi vândute – celui care oferă cel mai mult – într-o ţară în care deturnarea resurselor este o practică zilnică, o strategie de supravieţuire.

Când vom fi conectaţi cu Venezuela, menţinerea preţurilor ridicate la accesarea vastului World Wide Web din hoteluri şi locuri publice va fi chiar mai imorală. Vor pierde astfel şi justificările pentru restricţionarea accesului cubanezilor de acasă, de unde pot să se strecoare în cyberspaţiu, şi va fi mai greu să explice de ce nu putem să avem YouTube, Facebook şi Gmail. Conexiunile piratate vor creşte şi piaţa neagră pentru filme şi documentare se va hrăni din megabiţii ce traversează insula. La locurile de muncă cu acces la internet, angajaţii îl vor folosi pentru a se înscrie la loteria vizelor SUA, vor căuta locuri de muncă pe site-uri străine şi vor intra pe chaturile matrimoniale. Nu vor fi capabili să ne oprească să folosim această conexiune pentru lucruri diferite de cele plănuite de cei care care au făcut această achiziţie, aceeaşi oameni care cred că insula poate fi uşor ţinută ocupată – fără niciun detaliu nerezolvat – cu un simplu cablu de fibră optică. (traducere de Laura Dănescu)

*La Guaira: oraş aflat în nordul Venezuelei, reşedinţă a statului Vargas şi portul principal al ţării.

**Santiago de Cuba: municipiu din sud-estul Cubei, al doilea cel mai important oraş din ţară, aflat la 870km de Havana.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s