Unanimitate

A tuşit înainte să explice de ce se întâlnesc, în drama lucidă care este din ce în ce mai puţin prezentă. Ţinea în mâini, ca pe un scenariu, broşura albastră cu direcţiile principale ale celui de-al Şaselea Congres al Partidului Comunist, iar în spatele mesei, printre cei prezenţi se găseau notabilităţi municipale şi provinciale. Înainte să părăsească podiumul, el a menţionat că ar trebuie să se rezume la ceea ce era scris în acele pagini şi să discute doar economie. A întărit ultimul cuvânt pentru a-l accentua, ca să se asigure că nu vor aborda subiecte precum “dreptul la liberă asociere” sau să ceară permisiunea de a “tranzita liber graniţele ţării”. E-CO-NO-MI-E, a accentuat din nou, mărindu-şi ochii şi ridicându-şi sprâncenele pentru întări suplimentar, uitându-se direct la cei mai incomozi dintre angajaţi.

Cu o astfel de introducere, întâlnirea s-a transformat într-un proces anost, încă o sarcină adăugată la ziua de lucru. Mecanic, zeci de mâini s-au ridicat când au fost întrebaţi dacă sunt de acord cu fiecare punct. O tăcere apăsătoare urmă după întrebarea “Cine este împotrivă?” şi un fel special de oboseală putea fi observată după fiecare “Cine se abţine?” Doar cei tineri contestau actuala prohibiţie faţă de case sau maşini, dar un militant urca imediat la podium pentru a citi o lungă elogiere a Liderului Suprem. Aşa se întâmpla de fiecare dată când cineva semnala o problemă, alţii interveneau şi evidenţiau realizările ţării. Apologeţii erau distribuiţi echidistant în auditoriu şi reacţionau de parcă ar fi citit un scenariu şi ar fi repetat coregrafia. Sentimentul că luai parte la o reuniune regizată rivaliza în intensitate cu dorinţa de a pleca – cât de repede posibil – de a pleca acasă.

În următoarea zi, locul de muncă s-a întors la rutina caracteristică. Un mecanic care stătea foarte aproape de preşedinte nu-şi mai amintea nici măcar un percept. Fata de la depozit a rezumat discuţia din după-amiaza trecută pentru prietenele ei cu un simplu “a… ca de fiecare dată”. Iar şoferul administratorului a ridicat sceptic din umeri când un coleg l-a întrebat ce se întâmplase. Mulţi au trăit acea zi ca pe o mostră din ceea ce se va întâmpla la Centru de Conferinţe în aprilie, o avanpremieră a Congresului Partidului Comunist Cubanez. În doar câteva luni vor vedea aceeaşi regie desfăşurată pe ecranele televizoarelor lor, doar că de această dată au fost chiar ei actorii, ridicându-şi mâinile în unanimitate în faţa privirii grave a directorului. (traducere de Laura Dănescu)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s