De la sucul de lămâie la codul cifrat

În ultimul capitol al unei saga orwelliene de la TV, am văzut un tânăr înspăimântat vorbind despre un turist care i-a dat un software cu date cifrate. Cea mai mare parte a lor poate fi downloadată, foarte probabil, prin acces liber şi fără costuri de pe sutele de site-uri şi este folosită de oameni şi mediul de afaceri din toată lumea pentru a proteja informaţiile de ochii indiscreţi. Pe această insulă, unde fiecare gest privat este interpretat ca mărturie a unei conspiraţii, a face ceva pentru a proteja informaţia din computerele noastre a devenit ceva obscen şi ilegal.

Pornind de la aceeaşi premisă, multe din căminele din şcolile rurale au duşuri fără perdele deoarece a te acoperi este împotriva colectivismului. Discreţia a devenit profund rebelă şi a ţine un jurnal secret – unde sunt consemnate evenimentele private – a trecut ca dovadă a atitudinii burgheză ce a sfârşit odată ce „comandantul de detaşament” ţi-a luat scrierile şi le-a citi în faţa clasei. Chiar şi azi puţini dintre compatrioţii mie bat la o uşă înainte de a intra şi sportul de a scotoci prin vieţile altora nu aparţine exclusiv Comitetului de Apărare a Revoluţiei; întregul cartier îl practică. A viola cercul intim al cetăţeniei a devenit o practică atât de comună încât nimeni nu a fost surprins când micul nostru ecran a difuzat înregistrările clienţilor unei companii de telefonie, sau fotografiile din interiorul casei unui critic literar.
Acum este noua „bestie neagră” a softului cifrat. Militarii, care şi-au petrecut viaţa creând coduri pentru a proteja informaţiile lor, trebuie că sunt foarte supăraţi fiindcă o tehnologie similară este acum disponibilă pentru oricine. Dar această nouă campanie împotriva discreţiei, întreţinută de propaganda oficială, se bate cap în cap cu pasaje din firul epic oficial. Dacă îmi amintesc bine, de când eram copilă mi s-a spus că Fidel Castro scria cu suc de lămâie – din închisoare – fragmente din ceea ce e cunoscut sub titlul Istoria mă va absolvi. Nu văd nicio diferenţă între a păcăli gărzile din închisoarea Isle of Pine folosind caligrafie invizibilă – care, la căldură, umple paginile – cu actul de a folosi TrueCrypt pentru a te proteja de ochii iscoditori. În ambele cazuri, individul ştie că asediul represiv nu va permite ca vocea sa necamuflată să călătorească departe, convins că un stat autoritar va cotrobăi fără ruşine în propria-i viaţă pentru a înhăţa şi ultimul bastion de sferă privată şi mister ce i-a mai rămas. (traducere de Alexandru Gabor)    

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s