Cimitirele de ţară

Cimitirele de ţară sunt pitoreşti şi posace: morminte albe, bătute de soare toată ziua, drumuri prăfuite, bătătorite de paşii celor îndureraţi. Însă există un cimitir în oraşul Banes, ce a fost martorul unor strigăte neobişnuite în ultimele doisprezece luni. Cruci în preajma cărora intoleranţa nu are vreo ruşine, unde nu se coboară vocea aşa cum se face de regulă în faţa unui mormânt. Pentru mai multe zile, pe lângă acestea, intrarea a fost păzită ca şi cum cei vii pot stăpâni spaţiul celor morţi. Duzini de ofiţeri de poliţie aduşi cu scopul de a împiedica prietenii şi cunoştinţele lui Orlanda Zapata Tamayo să comemoreze un an de la moartea sa.

Cei care patrulează acum pe mormântul acestui zidar ştiu foarte bine că nu l-ar putea acuza vreodată, aşa cum au făcut-o alţii, de a fi membru al oligarhiei ce dorea recuperarea proprietăţilor. Acest metis născut după triumful Revoluţiei nu era autorul vreunei platforme politice, nici nu a ridicat armele împotriva guvernului. Totuşi a devenit un simbol tulburător al celor care se agaţă de posesiunile materiale livrate de putere: piscine, iahturi, whisky, conturi bancare dolofane şi case de vacanţă în întreaga ţară. Un bărbat îndoctrinat politic a fost eliberat prin moarte, lăsându-şi adversarii slăbiţi în urmă, cu încă un eşec.

Uneori sfârşitul unei persoane îi pecetluieşte numele pentru totdeauna în istorie. E şi cazul lui Mohammed Bouazizi, tânărul tunisian care şi-a dat foc în faţa unei clădiri a guvernului pentru că poliţia i-a confiscat fructele pe care le vindea în piaţă. Urmările autodafeului au fost total imprevizibile iar „efectul de domino” pornit în lumea arabă a fost imens. Moartea unui cubanez pe 23 februarie 2010 a creat o comemorare stânjenitoare pentru guvern. Chiar acum, când Raul Castro serbează trei ani în fruntea conducerii, mulţi se întreabă ce se va întâmpla la Banes, în micul cimitir unde morţii sunt mai păziţi decât deţinuţii din închisoare.

Deşi au luat toate măsurile de pază posibile, poliţia politică nu-i poate împiedica pe oameni, în spaţiul intim al propriilor case, să invoce numele lui Zapata Tamayo mult mai des decât lungul şir de titluri al generalului-şi-preşedinte. (traducere de Alexandru Gabor)


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s