Mecanism uns

O picătură mi-a alunecat pe picior, am îndreptat-o spre gaura dintre gleznă şi pantof şi am făcut o mie de piruete ca să nu fie văzută de colegii mei. Timp de câteva luni, în familia mea s-a gătit doar cu ulei mineral, mulţumită rudei de la farmacie, care l-a şterpelit pe ascuns de la muncă. Îmi amintesc că se transforma într-o spumă albă când era pus în cratiţa pe foc şi mâncarea împrumuta culoarea gălbuie a unei fotografii, ideală pentru revistele de gătit. Dar corpurile noastre nu puteau asimila tipul acela de grăsime, făcut pentru loţiuni, parfumuri sau creme. Trecea prin intestinele noastre şi se scurgea, se scurgea, se scurgea… Pantalonii îmi erau pătaţi dar cel puţin aveam şi altfel de mâncare decât fiartă, şi puteam să încercăm şi altceva, puţin rumenit.

Eram destul de norocoşi să avem acel surogat de „unt”, pe care cineva îl fura pentru noi, fiindcă în anii ‘90 mulţi alţii erau nevoiţi să distileze ulei de motor pentru a-l folosi în bucătăriile lor. Poate că de aceea noi, cubanezii, suntem traumatizaţi de acest produs extras din floarea soarelui, soia sau măsline. Preţul unui sfert de ulei în piaţă a ajuns cel mai popular indicator de bunăstare în faţa crizei, în termometrul care măsoară penuria. Cu o cultură culinară tot mai restrânsă, de la Pinal del Rio la Guantanamo, cele mai multe aragaze sunt folosite doar pentru reţete de mâncăruri prăjite. Astfel grăsimea de porc sau lichide unsuroase cu nume rezonante precum „bucătarul”, „asul galben” sunt esenţiale în viaţa noastră.

Acum câteva zile, când preţul uleiului vegetal în magazinele cu moneda forte a crescut, fără nicio avertizare, cu 11,6%, indignarea a fost foarte puternică, chiar mai mare decât în cazul creşterii preţului la combustibil. Mulţi dintre noi nu deţin maşini pentru a vedea cum peso convertibili sunt schimbaţi pentru mai puţină benzină, dar toţi avem o farfurie în faţă când preţurile la alimentele de bază cresc. Că asta se întâmplă fără niciun protest public, fără soţii nemulţumite care să protesteze bătând în cratiţe şi ceaune, fără lungi articole în presă care să critice abuzurile, e mai greu de acceptat chiar decât o mâncare fără grăsimi. Sunt mai iritată de această acceptare tacită a creşterii preţurilor decât eram de pata uleiului mineral, prelingându-se în jos pe gambe, în faţa privirii dispreţuitoare a colegilor de clasă. (traducere de A.G.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s