Sex pe fugă, adăpost temporar

”Pentru adăpostul cald de la 214…” începea un cântec al lui Silvio Rodriguez, pe care, în naivitatea mea adolescentină,  îl ascultam ca şi cum ar fi fost o ghicitoare. Apoi, un prieten cu experienţe de viaţă mai bogate mi-a lămurit fără jenă fraza. Era pur şi simplu adresa unui motel cunoscut din Havana, unde cuplurile se refugiau pentru o partidă pe fugă de sex, într-o ţară lipsită de locuinţe. În faţa acelor locuri aşteptau femei cu ochelari de soare şi având feţele acoperite cu eşarfe, în timp ce bărbaţii plăteau recepţionerului pentru cheia de la camera. Un ciocănit insistent la uşă avertiza că timpul lor s-a scurs şi alţii aşteaptă să intre.

Motelurile din Havana, scenele unor atât de multe infidelităţi, pasiuni subite şi nesfârşite iubiri urmate de căsătorii oficiale şi mulţi copii. Aceste locuri, odinioară înfloritoare, au trecut printr-o perioadă de stigmatizare, apoi au intrat într-un declin abrupt. S-au transformat din locuri ale plăcerii în locuinţe înghesuite pentru victimele construcţiilor prăbuşite. Pare echitabil: necesitatea a înlocuit plăcerea, extazul carnal a făcut loc nevoilor unei familii. Unul după altul, motelurile din oraş au fost închise publicului şi camerele lor mici au fost ocupate de persoane care au pierdut casele în urma uraganelor sau incendiilor. Dragostea neoficială s-a mutat în tufişuri, cotloanele întunecate sau, pe nevăzute, în aceeaşi cameră unde dormea bunica. Cei cu monedă forte au putut închiria camere în case private care, pentru câteva ore, se dau pe 5 pesos convertibili.

Acum, când treci noaptea târziu prin Parcul Fraternităţii, nu este neobişnuit să auzi gemete în umbră, zgomotul  surd al hainelor frecându-se una de alta. Majoritatea oamenilor de vârsta mea şi cei mai tineri nu au avut niciodată propriul lor acoperiş sub care să mângâie partenerul sau un pat propriu unde să stea unul în braţele celuilalt. Oameni care nu au ştiut ce înseamnă să trăieşti într-un oraş cu neoane la moteluri, având camerele mici, unde poţi face dragoste cel puţin o oră. Nici nu înţeleg cântecul, acum depăşit, al acelui cantautor şi nici denumiri precum Hotel Venus, Al 11-lea şi Al 24-lea, The Countryside sau Ayestaran Cottages nu trezesc amintiri plăcute.(traducere de A.G.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s