Corective

S-a strâns şi mai tare şurubul intoleranţei. Când curajul individual prinde rădăcini aici şi aiurea, nu se lasă aşteptate nici represaliile. Primele semne au apărut cu serialul TV „Motivele Cubei”, al cărui scenariu pare scris mai degrabă în Rusia stalinistă decât într-o insulă din Caraibe în secolul XXI. Apoi au urmat „marşurile de repudiere imediată”, au crescut operaţiunile poliţiei, monitorizarea telefoanelor mobile în timp real, detenţiile şi percheziţiile. Toate acestea au loc în timp ce presa oficială vorbeşte în continuare că „îmbunătăţirea modelului economic” este în plină desfăşurare şi al şaselea Congres al Partidului Comunist Cubanez  a fost un răsunător succes. Între timp, noi trecem printr-un şoc corectiv; nicio îndrăzneală nu rămâne fără o pedeapsă durabilă.

Printre loviturile aplicate de statul-tătuc se numără acum şi închiderea centrului cultural condus de pictorul Pedro Pablo Oliva, situat în oraşul Pinar del Rio. Chemat de urgenţă în faţa autorităţilor locale, acest artist, câştigător al Premiului Naţional pentru Arte, s-a trezit sub o ploaie critici şi mustrări. A fost interogat de ce s-a declarat într-un interviu în favoarea sistemului multipartit şi despre scrisoarea foarte cordială pentru mine, publicată pe acest blog. A fost acuzat, de asemenea, că deschide uşa casei lui contrarevoluţionarilor şi că se trage de şireturi cu diplomaţii altor ţări. Apoi el a fost dat afară din Consiliul local al puterii populare şi, câteva ore mai târziu, un poster de adio a apărut pe uşa atelierului său.

Artiştii din Uniunea Artiştilor şi Scriitorilor din Cuba (UNEAC) au ales, până acum, să tacă şi să ignore ce se întâmplă. Ca figurinele cu orbite golite şi presimţiri negre pe care Oliva le pictează luni de zile pe pânzele sale. Eu cred că acum este momentul să-l sprijinim, să spunem „Stai liniştit, pensula ta va fi mai liberă fără legăturile ideologice, fără aceste formalităţi partizane”. Este, de asemenea, un bun prilej pentru noi care am fost insultaţi, cenzuraţi şi supravegheaţi să facem ceva. Chiar dacă nu avem aceleaşi opinii şi propuneri pentru viitor, cel puţin putem articula durerea şi strânge rândurile deoarece lovitura primită de unul dintre noi se răsfrânge asupra tuturor. (traducere de A.G.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s