Aderă, păstrează tăcerea, ucide

Abia am putut adormi noaptea trecută. Am rămas fixând tavanul dormitorului, profund neliniştită de lectura unei cărţi. „Bărbatul care iubea câinii”, romanul lui Leonardo Padura, te zguduie prin sinceritatea sa, prin critica usturătoare a Utopiei  pe care au dorit să ne-o impună. Nimeni nu poate rămâne senin după lectura ororilor Uniunii Sovietice, pe care o veneram pe vremea copilăriei. Intrigile, epurările, asasinările, exilul forţat, chiar dacă sunt scrise la persoana a treia, ar strica somnul oricui. Şi, pe lângă acestea, ne-am văzut părinţii crezând că Kremlinul este un ghid pentru proletariatul mondial; şi când ştim că preşedintele ţării noastre păstra, până nu demult, o fotografie a lui Stalin în propriul birou, atunci nu mai sunt şanse să scapi de insomnie.

Dintre toate cărţile publicate pe această insulă, îndrăznesc să spun că niciuna nu a fost mai devastatoare pentru stâlpii sistemului. Poate de aceea au distribuit doar 300 de exemplare la târgul de carte de la Havana, dintre care doar 100 au ajuns la public. E dificil, în acest moment, să cenzurezi o lucrare care a văzut lumina tiparului la un editor străin şi al cărei autor vieţuieşte pe o şosea prăfuită din Mantilla. Graţie vizibilităţii dobândite dincolo de Insulă şi din pricină că e imposibil să tot scoţi nume din cultura naţională fără ca aceasta să nu devină o foaie goală, noi, cititorii, am fost destul de norocoşi să avem aceste pagini. Asasinul lui Troţki este prezentat ca un bărbat prins în capcana obedienţei de fanatic, care credea orice îi spuneau superiorii. O poveste care ne priveşte direct, nu doar fiindcă aici s-a refugiat în ultimul an al vieţii sale Ramón Mercader.

Naratorul lui Padura ne spune că generaţia sa a fost generaţia “visătorilor, a celor
care au romanţat, acceptat şi justificat orice cu privirea îndreptată spre viitor”. Generaţia noastră a fost însă contaminată amar de frustrarea părinţilor noştri, văzând cât de puţin au realizat, cei care odată au fost în campanii de alfabetizare, care şi-au dăruit cei mai frumoşi ani, visând pentru copiii lor la o societate cu oportunităţi pentru toţi. Niciunul nu scapă nevătămat de aici, nu există nicio chimie socială care să reziste unei realităţi neînduplecate. Lunga noapte de frământări mi-a lăsat răgazul să reflectez nu numai la mizeria ascunsă sub covorul doctrinar, dar şi la faptul că multe dintre aceste metode încă ne sunt aplicate nouă şi cât de adânc a fost inculcat stalinismul în vieţile noastre.

Există unele cărţi, vă previn, care deschid ochii şi tulbură somnul pentru totdeauna. (traducere de A.G.)

Anunțuri

Un gând despre „Aderă, păstrează tăcerea, ucide

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s