Cenuşiu

Sunt aproape doi ani de cînd am fost într-un spital. Ultima dată a fost în acel noiembrie cu violenţe şi răpiri, cînd spatele meu era într-o stare teribil de rea. Atunci lecţia primită a fost dură: avînd de ales între jurămîntul lui Hipocrate şi fidelitatea ideologică, mulţi doctori preferă să violeze datele private ale pacienţilor, adesea considerate cu secretele spovedaniei, decît să se opună Statului care le foloseşte. Exemplele de acest fel la televiziunea oficială din ultimele luni mi-au întărit lipsa de încredere în serviciul cubanez de sănătate publică. Aşa că mă tratez cu plante care cresc în propriul balcon, fac exerciţii zilnic pentru a evita problemele de sănătate şi mi-am cumpărat Vademecum –  o carte de referinţă pentru medici – în caz că la un moment dat voi avea nevoie să îmi prescriu singură medicamente. Dar în pofida „revoltei mele medicale”, nu mi-a scăpat deteriorarea tot mai mare a acestui sector.

Printre recentele reduceri ce vor afecta spitalele, cele mai notabile sunt legate de diagnosticare. Doctorii au primit mai puţine resurse pentru radiografii, ultra-sunete şi ecografii, pe care trebuie să le distribuie pacienţilor. Povestiri despre fracturi rezolvate fără a fi radiografiate, sau dureri abdominale ce devin atît de complicate pentru că nu se poate face o ecografie, sunt atît de obişnuite încît nu mai miră pe nimeni. O astfel de situaţie ajunge uşor la clientelism, pentru că aceia care pot oferi un cadou, sau plătesc pe ascuns, vor avea servicii medicale mai bune decît ceilalţi. Brînza oferită asistentei şi săpunul indispensabil pe care mulţi îl dau la dentist duc fără tăgadă la un tratament mai rapid şi suplimentează salariile subevaluate ale personalului medical.

Un termometru este un obiect ce lipseşte de multă vreme din rafturile farmaciilor care folosesc moneda locală, în vreme ce magazinele cu monedă forte au modelele digitale cele mai moderne. Pentru o pereche de ochelari de miopie trebuie să aştepţi luni de zile dacă apelezi la metodele subvenţionate public, sau numai 24 de ore la Miramar Optical, unde plăteşti în peso convertibili. Nici persoanele din sistem nu scapă de aceste contraste: poţi consulta cel mai competent neurochirurg din toată zona Caraibe, însă nu îţi poate da o aspirină. Acestea sunt probleme cenuşii care ne îmbolnăvesc, obosesc pacienţii, familiile lor şi  personalul medical. Nu ne rămîne decît sentimentul de privare, că un serviciu îndelung preamărit a decăzut, şi nici măcar nu ni se îngăduie să deplîngem acest lucru. (traducere de A.G.)      

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s