Nelinişti

Un om singur mătură frunzele uscate pe bulevardul larg, unde nicio maşină nu merge în nicio direcţie. Se apleacă şi evită să vorbească cu cameramanul. Poate că este o pedeapsă pentru că nu a aplaudat cu suficient entuziasm la o şedinţă, poate nu s-a înclinat cu reverenţa teatrală în faţa vreunui membru al Partidului. Scena măturătorului pe strada pustie apare într-un documentar despre Coreea de Nord care circulă în reţelele noastre alternative de informaţii. O mărturie dureroasă, cu oameni îmbrăcaţi la fel, clădiri gri, depersonalizate şi statuile Liderului Etern peste tot. Iadul în miniatură ne face să răsuflăm uşuraţi, cel puţin în acest caz, că nu ne-am născut sub despotismul dinastiei Kim.

Când Fidel Castro a vizitat Pyongyang în martie 1986, el a fost întâmpinat de aproape un milion de oameni, cu mii de copii fluturând steagurile neverosimil de sincronizat. Televiziunea cubaneză a prezentat corul ce părea o singură voce, dansatorii identici, fără un fir de păr nearanjat iar cei mici cântând la vioară cu o iscusinţă surprinzătoare, într-un ritm anormal de simultan. După ce au trecut câteva luni de la această vizită, pe scenele artistice din şcolile cubaneze s-a încercat emularea acestei discipline robotice. Dar nu a fost chip să reuşească. Fata de lângă mine a aruncat mingea ei la câteva secunde după ce mingea mea deja ajunsese la podea şi pantofii abandonaţi rămâneau în spatele scenei după fiecare spectacol. Liderul Maxim trebuie să fi fost dezamăgit de purtarea haotică a poporului său, atât de diferită de genuflexiunile ritmate din faţa Secretarului general al Partidului Muncitorilor din Coreea de Nord.

Luni, imaginile a mii de oameni plângând pe străzi la moartea lui Kim Jong al II-lea readuc în memorie acei copii perfect sincronizaţi. Deşi experimentul nostru tropical nu a reuşit niciodată să ne „domesticească” ca ei, am copiat şi noi ceva din modelul coreean. Şi în acele părţi, genealogia a fost mai importantă ca voturile, iar moştenirea de sânge ne-a lăsat în 53 de ani doar doi preşedinţi, cu acelaşi nume de familie. Delfinul de acolo se numeşte Kim Jong-um; probabil că, destul de repede, ei ne vor spune că al nostru va fi Alejandro Castro Espin. Doar gândul mă face să tremur, aşa cum mi se întâmpla-n acele rânduri lungi de fetiţe care aruncau mingea în aceeaşi milisecundă.(trad. de A.G.)

Anunțuri

Un gând despre „Nelinişti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s